hasmațuchi smi [At: (a. 1773) GCR II, 98 / V: amazu~, asmațiu, asmațuc, as~, asmațuic, asmăciuc, asmățui, ațima~, ațmaciuc, hagim~, harmagiuc, harm~, hașmaciucă sf, hașm~, hațm~, hazm~ / E: ns cf tc asma ğyk] (Bot) 1 (Șîc asmațui-măgăresc) Planta erbacee Anthriscus cerefolium, cu miros caracteristic, din familia umbeliferelor, cu tulpina acoperită cu peri moi în regiunea nodurilor, cu flori albe și fructe lungi, care crește în tufișuri, la marginea pădurilor și a viilor, cultivată uneori ca plantă culinară Si: (reg) turbure, turburea. 2 (Reg; îf hașmaciucă) Planta erbacee Anthrisque silvestris, cu flori albe, rar gălbui, dispuse în mici umbele. 3 (Reg; îaf) Planta Chaerophyllum silvestre. 4 (Îe) A mânca ~ A se păcăli. 5 (Reg; îc ~ul-măgarului sau ~-măgăresc) Planta Torilis anthriscus. 6 (Reg; îc ~-sălbatic) Planta Anthriscus trichosperma. 7 Bolgari (Ranunculus sceleratus). 8 Hajme (Allium ascalonicum).