13 definiții pentru haplea haple


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

haplea smi [At: RĂDULESCU-CODIN, ap. DA ms / V: ~lă sf / E: bg хаплю] 1 (Fam; adesea articulat) Nătărău. 2 Prostănac. 3 (Îf haplă) Om mare și înalt.

HÁPLEA s. m. (Pop. și fam.) 1. Om nătărău, prostănac. 2. Om lacom la mâncare. [Var.: háple s. m.] – Din bg. hapljo.

HÁPLEA s. m. 1. Om nătărău, prostănac. 2. Om lacom la mâncare. [Var.: háple s. m.] – Din bg. hapljo.

HÁPLEA m. 1) Om lipsit de inteligență; om prostănac. 2) Om lacom la mâncare. [Sil. ha-plea] /<bulg. hapljo

haplea m. pop. nerod, prost, mai mult naiv: așa haplea mai rar. [Bulg. HAPLIU, năuc].

háplea (ea dift.) m., gen. al luî́ (bg. haplĭo, haplea, prostuț, hapnuvam, înghit, vsl. haplĭati, hapati, a hăpa, a înghiți tot, ca un prost. V. hap 3). Fam. Om prost: haplea maĭ eștĭ, măĭ!

HÁPLE s. m. v. haplea.

HÁPLE s. m. v. haplea.

HÁPLE s. m. (Și în forma haplea) Nătărău, prostănac, tont, nătăfleț, nătîng, neghiob. Așa haplea mai rar... Ce dracu face d. Nae de nu mai vine. CARAGIALE, O. I 190. Frățiorului i-a strigat că ori e haple, ori «pes... semne altceva», și i-a poruncit să nu-i mai calce pragul. CARAGIALE, S. N. 26. – Variantă: háplea s. m.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!háplea (ha-plea) (pop., fam.) s. m., g.-d. lui háplea; pl. háplea


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HÁPLEA adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.

haplea adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU.

Intrare: haplea
  • silabație: ha-plea
substantiv masculin (M999)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • haplea
plural
  • haplea
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M54.1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • haple
  • haplea
plural
genitiv-dativ singular
  • haple
plural
vocativ singular
plural

haplea haple popular familiar

etimologie: