haotic, ~ă a [At: IORGA, L. II, 232 / P: ha-o~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr chaotique] 1 Confuz. 2 Dezordonat. 3 Care sugerează nemărginirea haosului (1). 4 (Fig) Puternic. 5 (Fig) Zgomotos. 6 (Fig) Impunător.

HAOTIC, -Ă, haotici, -e, adj. 1. De haos (1), care amintește haosul. Mai sînt, de asemeni, prăpăstiile. Acele goluri cumplite între munți, adînci, spăimîntătoare, haotice funduri de lume. BOGZA, C. O. 20. Cuvîntul «sălbatic» recheamă în minte aspectul haotic al munților, formele apocaliptice ale Ceahlăului și ceea ce are el inaccesibil și inospitalier. IBRĂILEANU, S. 139. 2. Dezordonat, în neorînduială, confuz. Burghezia a dat orașelor din țara noastră caracteristica tuturor orașelor din țările capitaliste: o aglomerație haotică de clădiri inestetice, lipsite de o concepție arhitectonică proprie și de sistematizare. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2382. Se auzi o larmă haotică afară, strigăte puternice și unii slujitori năvăliră înăuntru. CAMIL PETRESCU, O. I 529.

HAOTIC, -Ă adj. 1. De haos, ca un haos. 2. Confuz, dezordonat. [Pron. ha-o-. / cf. fr. chaotique].

HAOTIC, -Ă adj. 1. (ca) de haos. 2. confuz, dezordonat. ◊ neorganizat. (< fr. chaotique)

HAOTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de haos; propriu haosului. 2) fig. Care se caracterizează printr-o dezordine completă; asemănător haosului; lipsit de logică; dezordonat; dezorganizat. Discuție ~că. /<fr. chaotique

haotic a. confuz: idei haotice.

*haótic, -ă adj. (d. haos). Ca un haos: oraș haotic. Foarte confuz: operă haotică.

haotic adj. m., pl. haotici; f. haotică, pl. haotice

haotic adj. m., pl. haotici; f. haotică, pl. haotice

haotic adj. m., pl. haotici; f. sg. haotică, pl. haotice

haotic.

HAOTIC adj. 1. v. confuz. 2. v. dezordonat.

HAOTIC adj. 1. confuz, difuz, echivoc, imprecis, indefinit, încîlcit, încurcat, neclar, nedefinit, nedeslușit, neînțeles, nelămurit, neprecis, obscur, tulbure, vag, (fig.) întunecat, nebulos, neguros. (O situație ~.) 2. dezordonat. (Mișcări ~.)