HANGER, hangere, s. n. Pumnal mare, încovoiat. [Pl. și: hangeruri. – Var.: hamger s. n.] – Din tc. hancer.

hanger sn [At: MOXA, 390/17 / V: an~, hamg~, (înv) ~ear / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: tc hanger] (Înv) 1 Pumnal încovoiat care se purta la brâu. 2 Cuțit mare.

HANGER, hangere, s. n. Pumnal mare, încovoiat. [Pl. și: hangeruri – Var.: hamger s.n.] – Din tc. hancer.

HANGER, hangere, s. n. Pumnal mare, încovoiat, care se purta mai demult la brîu. Vietățile apelor săgetau ca niște nuielușe, ca niște hangere. CAMILAR, T. 155. Hangerul cel semănat cu brilianturi. FILIMON, C. 149. Cincizeci de ieniceri, Groși la cap, cărunți la peri, Cu hangere Ascuțite, Cu pistoale Ruginite. TEODORESCU, P. P. 550. – Pl. și: hangeruri (ISPIRESCU, M. V. 22, BĂLCESCU, O. II 265). – Variantă: hamger (SADOVEANU, F. J. 748, ALECSANDRI, P. A. 46, NEGRUZZI, S. I 120) s. n.

HANGER ~e n. Pumnal mare cu lama încovoiată. /<turc. hancer

hanger n. pumnal încovoiat ce Turcii poartă la brâu: cu hanger bogat la sân POP. [Turc. HANDJER].

hangér n., pl. e (turc. [d. pers.] hanğer, hančer, hanğar, de unde și ngr. handzárĭ, sîrb. bg. hanğar, pol. handziar, ung. handsár, sp. pg. [d. ar.] alfanje, sabie curbă. Cp. cu rus. kinžal, pumnal). Vechĭ. Pumnal curb întrebuințat de Turcĭ ș. a. – Și hangear, pl. ere, și hamger (Mold.). Și anger.

anger sn vz hanger

hamger sn vz hanger

hangear sn vz hanger

HAMGER s. n. V. hanger.

angér, V. hanger.

hamgér, V. hanger.

hanger (pumnal) s. n., pl. hangere

hanger (pumnal) s. n., pl. hangere

hanger s. n., pl. hangere

hanger, -re.

HANGER s. (înv. și reg.) șiș.

HANGER s. (înv. și reg.) șiș.