hait³ sn [At: LTR² / Pl: ? / E: mg hajta] 1 (Reg) Închidere a apei prin stavile. 2 Baraj mic de lemn.

❍HAIT¹ (pl. -turi) sn. Mold. Iaz făcut anume în care se strîng apele pîraielor oprite printr’un zăgaz; ridicîndu-se zăgazul, se obține o creștere a apelor suficientă pentru înaintarea plutelor: cînd se deschid sus ~urile, marile depozite ale rîului, ...un val puternic se aruncă, mișcînd toate în pornirea lui nestăplnită (Irg.); apele pîrăului, grămădite în ~, așteptau ceasul să umfle undele împuținate de secetă ale Bistriței (sad.) [rut. hatj „iaz, zăgaz”].

HAIT², haituri, s. n. (Regional) Baraj făcut la apele de munte, care se închide și se deschide după necesități, cînd se dă drumul plutelor. ♦ Puhoi de apă. Sîngele Mușatinilor n-are astîmpăr, fierbe, năvălește ca haiturile de la munte! DELAVRANCEA, A. 99.

HAIT², haituri, s.n. (Reg.) Iaz creat printr-un baraj în apele de munte; barajul cu care se deschide sau se închide acest iaz pentru a da drumul plutelor; p. ext. unda de apă care duce plutele. – Ucr. hat'.

1) haĭt n., pl. urĭ (rut. hatĭ, zăgaz, canal de abătut apa. V. hat 2). Est. Ĭezitură făcută p. a strînge apă maĭ multă și a-ĭ da drumu la nevoĭe ca să pornească plutele cînd apa nu e destul de adîncă: haĭtu cel mare se rupsese de revărsarea apelor (Sov. 200). Apa strînsă așa: vine hăĭtu. V. hăĭtaș 2, undă, zăpor.

hait² (reg.) s. n., pl. haituri (desp. hai-)

hait² (reg.) s. n., pl. haituri (hai-)

hait s. n., pl. haituri (sil. hai-)

hait², -ă, haiți, -te adj. (tox.) drogat, care se află sub influența narcoticelor.

háit, haituri, s.n. Baraj artificial care orientează o parte din apa unui râu de munte spre pârâul morii sau ajută plutele să pornească la vale. ■ (top.) Haitul Morii (Săcel), Haitul de Sus (Botiza), Haitul, fânațe în Dragomirești (Vișovan, 2005); Hait, heleșteu în Borșa (Mihali, 2015: 96). – Din ucr. hat, hatǐ „zăgaz, canal de abătut apa” (Scriban, DEX).

hait, haituri, s.n. – Baraj artificial care orientează o parte din apa unui râu de munte spre pârâul morii sau ajută plutele să pornească la vale. ♦ (top.) Haitul Morii (Săcel), Haitul de Sus (Botiza), Haitul, fânațe în Dragomirești (Vișovan, 2005). – Din ucr. hat, hatǐ „zăgaz, canal de abătut apa” (Scriban, DEX).