hait³ sn [At: LTR² / Pl: ? / E: mg hajta] 1 (Reg) Închidere a apei prin stavile. 2 Baraj mic de lemn.

❍HAIT¹ (pl. -turi) sn. Mold. Iaz făcut anume în care se strîng apele pîraielor oprite printr’un zăgaz; ridicîndu-se zăgazul, se obține o creștere a apelor suficientă pentru înaintarea plutelor: cînd se deschid sus ~urile, marile depozite ale rîului, ...un val puternic se aruncă, mișcînd toate în pornirea lui nestăplnită (Irg.); apele pîrăului, grămădite în ~, așteptau ceasul să umfle undele împuținate de secetă ale Bistriței (sad.) [rut. hatj „iaz, zăgaz”].

HAIT², haituri, s. n. (Regional) Baraj făcut la apele de munte, care se închide și se deschide după necesități, cînd se dă drumul plutelor. ♦ Puhoi de apă. Sîngele Mușatinilor n-are astîmpăr, fierbe, năvălește ca haiturile de la munte! DELAVRANCEA, A. 99.

1) haĭt n., pl. urĭ (rut. hatĭ, zăgaz, canal de abătut apa. V. hat 2). Est. Ĭezitură făcută p. a strînge apă maĭ multă și a-ĭ da drumu la nevoĭe ca să pornească plutele cînd apa nu e destul de adîncă: haĭtu cel mare se rupsese de revărsarea apelor (Sov. 200). Apa strînsă așa: vine hăĭtu. V. hăĭtaș 2, undă, zăpor.

hait² (reg.) s. n., pl. haituri (desp. hai-)

hait² (reg.) s. n., pl. haituri (hai-)

hait s. n., pl. haituri (sil. hai-)

hait², -ă, haiți, -te adj. (tox.) drogat, care se află sub influența narcoticelor.

háit, haituri, s.n. Baraj artificial care orientează o parte din apa unui râu de munte spre pârâul morii sau ajută plutele să pornească la vale. ■ (top.) Haitul Morii (Săcel), Haitul de Sus (Botiza), Haitul, fânațe în Dragomirești (Vișovan, 2005); Hait, heleșteu în Borșa (Mihali, 2015: 96). – Din ucr. hat, hatǐ „zăgaz, canal de abătut apa” (Scriban, DEX).

hait, haituri, s.n. – Baraj artificial care orientează o parte din apa unui râu de munte spre pârâul morii sau ajută plutele să pornească la vale. ♦ (top.) Haitul Morii (Săcel), Haitul de Sus (Botiza), Haitul, fânațe în Dragomirești (Vișovan, 2005). – Din ucr. hat, hatǐ „zăgaz, canal de abătut apa” (Scriban, DEX).