7 definiții pentru hărnici


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hărnici [At: SEVASTOS, N. 2/31 / Pzi: ~cesc / E: harnic] 1-3 vr A se arăta harnic (1-3). 4-6 vr A deveni harnic (1-3). 7 vt A stimula pe cineva la lucru. 8 vi A lucra cu zel. 9 vi A lucra din greu.

HĂRNICÍ, hărnicesc, vb. IV. 1. Refl. A se arăta harnic, a se face, a deveni harnic, sârguincios. 2. Tranz. A stimula, a îndemna la lucru. 3. Intranz. A lucra cu zel, a munci cu hărnicie. – Din harnic.

HĂRNICÍ, hărnicesc, vb. IV. 1. Refl. A se arăta harnic, a se face, a deveni harnic, sârguincios. 2. Tranz. A stimula, a îndemna la lucru. 3. Intranz. A lucra cu zel, a munci cu hărnicie. – Din harnic.

HĂRNICÍ, hărnicesc, vb. IV. (Regional) 1. Refl. A se arăta harnic, a se face, a deveni muncitor, sîrguincios. 2. Tranz. A stimula, a îndemna la lucru. Babele spun cîte o minciună, să mai hărnicească fetele. SEVASTOS, N. 2. 3. Intranz. A lucra, a munci cu hărnicie. Am plivit grîul, plivit, La prășit am hărnicit. FRUNZĂ, S. 43.

A SE HĂRNICÍ mă ~ésc intranz. A deveni harnic; a începe a lucra cu mai multă sârguință. /Din harnic


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hărnicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hărnicésc, imperf. 3 sg. hărniceá; conj. prez. 3 să hărniceáscă

hărnicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hărnicésc, imperf. 3 sg. hărniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. hărniceáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

A se hărnici ≠ a se lenevi

Intrare: hărnici
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hărnici
  • hărnicire
  • hărnicit
  • hărnicitu‑
  • hărnicind
  • hărnicindu‑
singular plural
  • hărnicește
  • hărniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hărnicesc
(să)
  • hărnicesc
  • hărniceam
  • hărnicii
  • hărnicisem
a II-a (tu)
  • hărnicești
(să)
  • hărnicești
  • hărniceai
  • hărniciși
  • hărniciseși
a III-a (el, ea)
  • hărnicește
(să)
  • hărnicească
  • hărnicea
  • hărnici
  • hărnicise
plural I (noi)
  • hărnicim
(să)
  • hărnicim
  • hărniceam
  • hărnicirăm
  • hărniciserăm
  • hărnicisem
a II-a (voi)
  • hărniciți
(să)
  • hărniciți
  • hărniceați
  • hărnicirăți
  • hărniciserăți
  • hărniciseți
a III-a (ei, ele)
  • hărnicesc
(să)
  • hărnicească
  • hărniceau
  • hărnici
  • hărniciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hărnici

  • 1. reflexiv A se arăta harnic, a se face, a deveni harnic, sârguincios.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC antonime: lenevi
  • 2. tranzitiv A stimula, a îndemna la lucru.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: stimula îndemna un exemplu
    exemple
    • Babele spun cîte o minciună, să mai hărnicească fetele. SEVASTOS, N. 2.
      surse: DLRLC
  • 3. intranzitiv A lucra cu zel, a munci cu hărnicie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: lucra munci un exemplu
    exemple
    • Am plivit grîul, plivit, La prășit am hărnicit. FRUNZĂ, S. 43.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • harnic
    surse: DEX '09 DEX '98