12 definiții pentru hărșni hărști hârșni


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HĂRȘNÍ, hărșnesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A reteza, a tăia ceva (dintr-o lovitură scurtă). 2. A fura ceva (foarte repede, cu abilitate). [Var.: hărștí, hârșní vb. IV] – Din harș.

hărșni vt [At: SBIERA, R 121 / V: ~ști, hăr~ / Pzi: ~nesc / E: harș] (Reg) 1 A tăia ceva (dintr-o lovitură scurtă) Si: a reteza. 2 A fura ceva foarte repede și cu abilitate.

HĂRȘNÍ, hărșnesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A reteza, a tăia ceva (dintr-o lovitură scurtă). 2. A fura ceva (foarte repede, cu abilitate). [Var.: hărștí, hârșní vb. IV] – Din harș.

HĂRȘNÍ, hărșnesc, vb. IV. Tranz. (Mold., Bucov.) 1. A tăia, a reteza ceva (dintr-o lovitură scurtă). Nu tîrziu după aceasta dă să treacă pragul și ficiorul... dar ostașii îi hărșnesc și acestuia capul. SBIERA, P. 121. 2. A lua (ceva) foarte repede; a șterpeli. Cum i-au părut că doarme omul, au și hărșnit botica. SBIERA, P. 198. – Variantă: hărștí (SBIERA, P. 116) vb. IV.

HĂRȘTÍ vb. IV v. hărșni.

HÂRȘNÍ vb. IV v. hărșni.

HĂRȘTÍ vb. IV V. hărșni.

HÂRȘNÍ vb. IV V. hărșni.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hărșní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hărșnésc, imperf. 3 sg. hărșneá; conj. prez. 3 să hărșneáscă

hărșní vb. (sil. mf. hărș-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hărșnésc, imperf. 3 sg. hărșneá; conj. prez. 3 sg. și pl. hărșneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HĂRȘNÍ vb. v. fura, lua, sustrage.

hărșni vb. v. FURA. LUA. SUSTRAGE.

Intrare: hărșni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hărșni
  • hărșnire
  • hărșnit
  • hărșnitu‑
  • hărșnind
  • hărșnindu‑
singular plural
  • hărșnește
  • hărșniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hărșnesc
(să)
  • hărșnesc
  • hărșneam
  • hărșnii
  • hărșnisem
a II-a (tu)
  • hărșnești
(să)
  • hărșnești
  • hărșneai
  • hărșniși
  • hărșniseși
a III-a (el, ea)
  • hărșnește
(să)
  • hărșnească
  • hărșnea
  • hărșni
  • hărșnise
plural I (noi)
  • hărșnim
(să)
  • hărșnim
  • hărșneam
  • hărșnirăm
  • hărșniserăm
  • hărșnisem
a II-a (voi)
  • hărșniți
(să)
  • hărșniți
  • hărșneați
  • hărșnirăți
  • hărșniserăți
  • hărșniseți
a III-a (ei, ele)
  • hărșnesc
(să)
  • hărșnească
  • hărșneau
  • hărșni
  • hărșniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hărști
  • hărștire
  • hărștit
  • hărștitu‑
  • hărștind
  • hărștindu‑
singular plural
  • hărștește
  • hărștiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hărștesc
(să)
  • hărștesc
  • hărșteam
  • hărștii
  • hărștisem
a II-a (tu)
  • hărștești
(să)
  • hărștești
  • hărșteai
  • hărștiși
  • hărștiseși
a III-a (el, ea)
  • hărștește
(să)
  • hărștească
  • hărștea
  • hărști
  • hărștise
plural I (noi)
  • hărștim
(să)
  • hărștim
  • hărșteam
  • hărștirăm
  • hărștiserăm
  • hărștisem
a II-a (voi)
  • hărștiți
(să)
  • hărștiți
  • hărșteați
  • hărștirăți
  • hărștiserăți
  • hărștiseți
a III-a (ei, ele)
  • hărștesc
(să)
  • hărștească
  • hărșteau
  • hărști
  • hărștiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hârșni
  • hârșnire
  • hârșnit
  • hârșnitu‑
  • hârșnind
  • hârșnindu‑
singular plural
  • hârșnește
  • hârșniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hârșnesc
(să)
  • hârșnesc
  • hârșneam
  • hârșnii
  • hârșnisem
a II-a (tu)
  • hârșnești
(să)
  • hârșnești
  • hârșneai
  • hârșniși
  • hârșniseși
a III-a (el, ea)
  • hârșnește
(să)
  • hârșnească
  • hârșnea
  • hârșni
  • hârșnise
plural I (noi)
  • hârșnim
(să)
  • hârșnim
  • hârșneam
  • hârșnirăm
  • hârșniserăm
  • hârșnisem
a II-a (voi)
  • hârșniți
(să)
  • hârșniți
  • hârșneați
  • hârșnirăți
  • hârșniserăți
  • hârșniseți
a III-a (ei, ele)
  • hârșnesc
(să)
  • hârșnească
  • hârșneau
  • hârșni
  • hârșniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hărșni hărști hârșni popular

  • 1. A reteza, a tăia ceva (dintr-o lovitură scurtă).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: reteza tăia un exemplu
    exemple
    • Nu tîrziu după aceasta dă să treacă pragul și ficiorul... dar ostașii îi hărșnesc și acestuia capul. SBIERA, P. 121.
      surse: DLRLC
  • 2. A fura ceva (foarte repede, cu abilitate).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fura lua sustrage șterpeli un exemplu
    exemple
    • Cum i-au părut că doarme omul, au și hărșnit botica. SBIERA, P. 198.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • harș
    surse: DEX '09 DEX '98