HĂRȘNI, hărșnesc, vb. IV. Tranz. (Mold., Bucov.) 1. A tăia, a reteza ceva (dintr-o lovitură scurtă). Nu tîrziu după aceasta dă să treacă pragul și ficiorul... dar ostașii îi hărșnesc și acestuia capul. SBIERA, P. 121. 2. A lua (ceva) foarte repede; a șterpeli. Cum i-au părut că doarme omul, au și hărșnit botica. SBIERA, P. 198. – Variantă: hărști (SBIERA, P. 116) vb. IV.