14 definiții pentru hâtru (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HẤTRU, -Ă, hâtri, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. (Om) glumeț, mucalit, poznaș. 2. (Om) isteț, deștept. ♦ (Om) șiret, viclean. – Din ucr. chytryj.

HẤTRU, -Ă, hâtri, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. (Om) glumeț, mucalit, poznaș. 2. (Om) isteț, deștept. ♦ (Om) șiret, viclean. – Din ucr. chytryj.

hâtru, ~ă [At: N. COSTIN, ap. LET. I, 85/30 / Pl: ~i, ~e / E: vsl кытръ] 1-2 smf a (Om) glumeț, pus pe șotii. 3-4 smf, a (Om) înțelept. 5-6 smf, a (Om) viclean. 7 av Cu viclenie.

HÂTRU ~ă (~i, ~e) și substantival (mai ales despre persoane) 1) Care se orientează cu pricepere în orice situație (trăgând foloase); șiret; șmecher. 2) Care vădește inteligență; ager la minte; deștept; inteligent. /<ucr. chytryi

hâtru a. Mold. șiret: un hâtru bun de glume AL. [Slav. HYTRŬ].

HÎ́TRU, -Ă, hîtri, -e, adj. (Mold., Bucov., rar Transilv.) 1. Glumeț, mucalit, poznaș. Și-așa de multe judecăți avea popa, încît vrun amărît hîtru îl boteză «popa Bucluc», poreclă rămasă pînă la moarte. CAMILAR, N. I 332. Era bărbat sprîncenat și întunecos; hîtru, fără a zîmbi. SADOVEANU, M. C. 166. ◊ (Substantivat) Ne dase nume de curcani Un hîtru bun de glume. ALECSANDRI, P. III 437. 2. Isteț, deștept. Băietul în ruptul capului nu vrea să învețe carte, nefiind tocmai hîtru. ȘEZ. I 88. 3. Șiret, viclean. O țigancă foarte hîtră și înșălătoare. SBIERA, P. 108. ◊ (Adverbial) Rîde hîtru badea Toader; El știa ce o să iasă. BENIUC, V. 106. ◊ (Substantivat) Și motanul toarce-n sobă... Oare ce gîndește hîtrul de stă ghem și toarce-ntr-una? EMINESCU, O. I 48.

HÎTRU adj. (Mold.) 1. Deștept, iscusit. Atila . . . bărbat tare la inimă, hîtru la inimă, îndrăzneț. N. COSTIN. 2. Șiret, viclean. Așijderea și săracii aciia sînt hîtri, carii fiind sănătoși si nelipsiți, să fac că sînt bolnavi si săraci. BUCOAVNĂ 1775, 55v; cf. NCCD, 248. Etimologie: ucr. hytryj. Vezi și hîtrie. Cf. c h i t i t1 (2), o c o ș, răsăjduitor, sămăluitor; alnic, amăgelnic, amăgeu, balamut, celarnic, c e l u i t o r, hamiș, înceluitor, marghiol,, m ă i e s t r e ț, opăcitor, șugubăț (2), ș u v e a l n i c, t e l p i z.

hî́tru, -ă adj. (vsl. hytrŭ, îndemănatic, hitryĭ, șiret, viclean V. împrohitesc). Mold. Fam. Șiret, poznaș: un hîtru bun de glume (Al. Peneș). – La Con. 265 și 281: a hotruluĭ știință, hotra ĭubire de sine.[1]

  1. Și hotru (după citatele din definiție). — LauraGellner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hâtru (desp. hâ-tru) (reg.) adj. m., s. m., art. hâtrul, pl. hâtri; adj. f., s. f. hâtră, pl. hâtre

hâtru (hâ-tru) (reg.) adj. m., s. m., art. hâtrul, pl. hâtri, art. hâtrii; adj. f., s. f. hâtră, pl. hâtre

hâtru adj. m., s. m. (sil. -tru), art. hâtrul, pl. hâtri, art. hâtrii; f. sg. hâtră, g.-d. art. hâtrei, pl. hâtre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HÂTRU adj. v. ager, deștept, dibaci, glumeț, hazliu, inteligent, iscusit, isteț, îndemînatic, poznaș, priceput, șiret, șmecher, vesel, viclean.

hîtru adj. v. AGER. DEȘTEPT. DIBACI. GLUMEȚ. HAZLIU. INTELIGENT. ISCUSIT. ISTEȚ. ÎNDEMÎNATIC. POZNAȘ. PRICEPUT. ȘIRET. ȘMECHER. VESEL. VICLEAN.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hîtru (hîtră), adj. – Viclean, șmecher, șiret. – Megl. itru. Sl. chytrŭ (Cihac, II, 138; Conev 99), cf. bg. hităr, ceh. chytrý, rus. chytrĭ.Der. hîtrie, s. f. (șiretenie).

Intrare: hâtru (adj.)
hâtru1 (adj.) adjectiv
  • silabație: hâ-tru info
adjectiv (A96)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hâtru
  • hâtrul
  • hâtru‑
  • hâtră
  • hâtra
plural
  • hâtri
  • hâtrii
  • hâtre
  • hâtrele
genitiv-dativ singular
  • hâtru
  • hâtrului
  • hâtre
  • hâtrei
plural
  • hâtri
  • hâtrilor
  • hâtre
  • hâtrelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hâtru, hâtrisubstantiv masculin
hâtră, hâtresubstantiv feminin
hâtru, hâtrăadjectiv

regional
  • 1. (Om) glumeț, mucalit, poznaș. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Și-așa de multe judecăți avea popa, încît vrun amărît hîtru îl boteză «popa Bucluc», poreclă rămasă pînă la moarte. CAMILAR, N. I 332. DLRLC
    • format_quote Era bărbat sprîncenat și întunecos; hîtru, fără a zîmbi. SADOVEANU, M. C. 166. DLRLC
    • format_quote Ne dase nume de curcani Un hîtru bun de glume. ALECSANDRI, P. III 437. DLRLC
  • 2. (Om) isteț, deștept. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: deștept isteț antonime: prost
    • format_quote Băietul în ruptul capului nu vrea să învețe carte, nefiind tocmai hîtru. ȘEZ. I 88. DLRLC
    • 2.1. (Om) șiret, viclean. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote O țigancă foarte hîtră și înșălătoare. SBIERA, P. 108. DLRLC
      • format_quote Și motanul toarce-n sobă... Oare ce gîndește hîtrul de stă ghem și toarce-ntr-una? EMINESCU, O. I 48. DLRLC
      • format_quote (și) adverbial Rîde hîtru badea Toader; El știa ce o să iasă. BENIUC, V. 106. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.