6 definiții pentru hâtru (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hâtru, ~ă [At: N. COSTIN, ap. LET. I, 85/30 / Pl: ~i, ~e / E: vsl кытръ] 1-2 smf a (Om) glumeț, pus pe șotii. 3-4 smf, a (Om) înțelept. 5-6 smf, a (Om) viclean. 7 av Cu viclenie.

HẤTRU, -Ă, hâtri, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. (Om) glumeț, mucalit, poznaș. 2. (Om) isteț, deștept. ♦ (Om) șiret, viclean. – Din ucr. chytryj.

HẤTRU, -Ă, hâtri, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. (Om) glumeț, mucalit, poznaș. 2. (Om) isteț, deștept. ♦ (Om) șiret, viclean. – Din ucr. chytryj.

HÂTRU ~ă (~i, ~e) și substantival (mai ales despre persoane) 1) Care se orientează cu pricepere în orice situație (trăgând foloase); șiret; șmecher. 2) Care vădește inteligență; ager la minte; deștept; inteligent. /<ucr. chytryi

HÎ́TRU, -Ă, hîtri, -e, adj. (Mold., Bucov., rar Transilv.) 1. Glumeț, mucalit, poznaș. Și-așa de multe judecăți avea popa, încît vrun amărît hîtru îl boteză «popa Bucluc», poreclă rămasă pînă la moarte. CAMILAR, N. I 332. Era bărbat sprîncenat și întunecos; hîtru, fără a zîmbi. SADOVEANU, M. C. 166. ◊ (Substantivat) Ne dase nume de curcani Un hîtru bun de glume. ALECSANDRI, P. III 437. 2. Isteț, deștept. Băietul în ruptul capului nu vrea să învețe carte, nefiind tocmai hîtru. ȘEZ. I 88. 3. Șiret, viclean. O țigancă foarte hîtră și înșălătoare. SBIERA, P. 108. ◊ (Adverbial) Rîde hîtru badea Toader; El știa ce o să iasă. BENIUC, V. 106. ◊ (Substantivat) Și motanul toarce-n sobă... Oare ce gîndește hîtrul de stă ghem și toarce-ntr-una? EMINESCU, O. I 48.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hấtru (hâ-tru) (reg.) adj. m., s. m., art. hấtrul, pl. hấtri, art. hấtrii; adj. f., s. f. hấtră, pl. hấtre

hâtru adj. m., s. m. (sil. -tru), art. hâtrul, pl. hâtri, art. hâtrii; f. sg. hâtră, g.-d. art. hâtrei, pl. hâtre

Intrare: hâtru (s.m.)
  • silabație: hâ-tru
substantiv masculin (M62)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hâtru
  • hâtrul
  • hâtru‑
plural
  • hâtri
  • hâtrii
genitiv-dativ singular
  • hâtru
  • hâtrului
plural
  • hâtri
  • hâtrilor
vocativ singular
  • hâtrule
  • hâtre
plural
  • hâtrilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hâtru hâtră regional

  • 1. (Om) glumeț, mucalit, poznaș.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: glumeț mucalit poznaș 3 exemple
    exemple
    • Și-așa de multe judecăți avea popa, încît vrun amărît hîtru îl boteză «popa Bucluc», poreclă rămasă pînă la moarte. CAMILAR, N. I 332.
      surse: DLRLC
    • Era bărbat sprîncenat și întunecos; hîtru, fără a zîmbi. SADOVEANU, M. C. 166.
      surse: DLRLC
    • Ne dase nume de curcani Un hîtru bun de glume. ALECSANDRI, P. III 437.
      surse: DLRLC
  • 2. (Om) isteț, deștept.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: deștept isteț antonime: prost un exemplu
    exemple
    • Băietul în ruptul capului nu vrea să învețe carte, nefiind tocmai hîtru. ȘEZ. I 88.
      surse: DLRLC
    • 2.1. (Om) șiret, viclean.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: viclean șiret (adj.) 3 exemple
      exemple
      • O țigancă foarte hîtră și înșălătoare. SBIERA, P. 108.
        surse: DLRLC
      • Și motanul toarce-n sobă... Oare ce gîndește hîtrul de stă ghem și toarce-ntr-una? EMINESCU, O. I 48.
        surse: DLRLC
      • (și) adverbial Rîde hîtru badea Toader; El știa ce o să iasă. BENIUC, V. 106.
        surse: DLRLC

etimologie: