23 de definiții pentru hârșâi hârjii (2) hârjâi hârșcâi hârșii (2)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HÂRȘÂÍ, hấrșâi, vb. IV. 1. Intranz. A se freca de ceva, producând zgomot. ♦ Tranz. (Rar) A scrijeli, a zgâria. 2. Refl. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârsi. [Var.: hârșií, hârjâí, hârșcâí vb. IV] – Hârș + suf. -âi.

HÂRȘÂÍ, hấrșâi, vb. IV. 1. Intranz. A se freca de ceva, producând zgomot. ♦ Tranz. (Rar) A scrijeli, a zgâria. 2. Refl. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârsi. [Var.: hârșií, hârjâí, hârșcâí vb. IV] – Hârș + suf. -âi.

hârșâi [At: CONTEMPORANUL, I, 198 / V: -~rjâi, ~rșcăi, ~șcâi, ~șii / Pzi: ~esc / E: hârș + -ăi] 1 vi A se freca de ceva, făcând zgomot. 2 vt A scrijeli. 3 vt A tăia ceva cu ferăstrăul. 4 vr A se deprinde cu necazurile și nevoile Si: a se hârsi (3). 5 vr A se istovi. 6 vr A se stâlci.

A HÂRȘÂÍ hârșâi 1. intranz. 1) A produce un zgomot caracteristic prin atingere de o suprafață dură. 2) (despre persoane) A produce un zgomot caracteristic în timpul mersului, târând picioarele. 2. tranz. A freca (de ceva), producând un zgomot caracteristic. /hârști + suf. ~âi

HÂRJÂÍ vb. IV v. hârșâi.

HÂRJÂÍ vb. IV v. hârșâi.

HÂRȘCÂÍ vb. IV v. hârșâi.

HÂRȘIÍ vb. IV v. hârșâi.

HÂRȘCÂÍ vb. IV. V. hârșâi.

HÂRȘIÍ vb. IV. V. hârșâi.

HÎRȘÎÍ, hî́rșîi și hîrșîiesc, vb. IV. Intranz. (Și în forma hîrșii) A se freca de ceva producînd zgomot. Îi ascultă multă vreme pașii hîrșiind pe pietroaiele din curte. CAMILAR, N. II 168. Unghiile ei hîrșiiră c-un zgomot fioros pe chembrica roșie ce îmbrăca sicriul. VLAHUȚĂ, O. A. III 141. ◊ (Obiectul care produce zgomot este complement instrumental introdus prin prep. «cu») Birja... hîrșiind cu roatele de marginea trotuarului. D. ZAMFIRESCU, la TDRG. ◊ Tranz. În fața lor sta pe un butuc un ofițer de infanterie, înalt, adus de spate, hîrșiind cu vîrful bocancului piatra beciului. CAMILAR, N. I 346. ◊ Tranz. A zgîria, a scrijela. (În forma hîrjii) Hîrjiind pămîntul cu vîrful ciomegelor. ISPIRESCU, la TDRG. – Variante: hîrșií, hîrjií vb. IV.

HÂRJIÍ vb. IV. v. hârșâi.

hârșăì v. a face sgomot tăiând cu cuțitul. [V. harș!].

hârșcăì v. Mold. a sgăria; scăpând cu mare greu din mâinile lor, hârșcăit și stâlcit cum era CR. [Onomatopee ce exprimă sgomotul ferestrăului în scândură, al cleștelui pe vatră].

hî́rșîĭ, hî́rșcîĭ (Mold.) și hî́rjîĭ, a v. intr. (imit. înrudit cu ung. herzselni, horzsolni, a hîrjîi, a ascuți pin frecare, hersegni, hersenni, a pîrli. Cp. și cu hîrjonesc și horj). Îmĭ tîrîĭ încălțămintea în cît să se audă hîrș-hîrș. V. tr. Frec, trag pe ceva: a hîrjîi un chibrit ca să se aprindă. Rod, stric, uzez: lucru hîrșcîit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hârșâí (a ~) vb., ind. prez. 3 hấrșâie; imperf. 3 sg. hârșâiá; conj. prez. 3 să hấrșâie

hârșâí vb., ind. și conj. prez. 3 hârșâie; imperf. 3 sg. hârșâiá

hîrșîi (ind. prez. 1 sg. hîrșîi, 3 sg. și pl. hîrșîie)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HÂRȘÂÍ vb. (reg.) a scârjâi. (Prundișul aleii ~ sub picioare.)

HÂRȘÂÍ vb. v. cresta, scrijeli, zgâria.

HÎRȘÎI vb. (reg.) a scîrjîi. (Prundișul aleii ~ sub picioare.)

hîrșîi vb. v. CRESTA. SCRIJELI. ZGÎRIA.

Intrare: hârșâi
hârșâi1 (1 -i) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hârșâi
  • hârșâire
  • hârșâit
  • hârșâitu‑
  • hârșâind
  • hârșâindu‑
singular plural
  • hârșâie
  • hârșâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hârșâi
(să)
  • hârșâi
  • hârșâiam
  • hârșâii
  • hârșâisem
a II-a (tu)
  • hârșâi
(să)
  • hârșâi
  • hârșâiai
  • hârșâiși
  • hârșâiseși
a III-a (el, ea)
  • hârșâie
(să)
  • hârșâie
  • hârșâia
  • hârșâi
  • hârșâise
plural I (noi)
  • hârșâim
(să)
  • hârșâim
  • hârșâiam
  • hârșâirăm
  • hârșâiserăm
  • hârșâisem
a II-a (voi)
  • hârșâiți
(să)
  • hârșâiți
  • hârșâiați
  • hârșâirăți
  • hârșâiserăți
  • hârșâiseți
a III-a (ei, ele)
  • hârșâie
(să)
  • hârșâie
  • hârșâiau
  • hârșâi
  • hârșâiseră
verb (VT346)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hârjii
  • hârjiire
  • hârjiit
  • hârjiitu‑
  • hârjiind
  • hârjiindu‑
singular plural
  • hârjie
  • hârjiiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hârjii
(să)
  • hârjii
  • hârjiam
  • hârjiii
  • hârjiisem
a II-a (tu)
  • hârjii
(să)
  • hârjii
  • hârjiai
  • hârjiiși
  • hârjiiseși
a III-a (el, ea)
  • hârjie
(să)
  • hârjie
  • hârjia
  • hârjii
  • hârjiise
plural I (noi)
  • hârjiim
(să)
  • hârjiim
  • hârjiam
  • hârjiirăm
  • hârjiiserăm
  • hârjiisem
a II-a (voi)
  • hârjiiți
(să)
  • hârjiiți
  • hârjiați
  • hârjiirăți
  • hârjiiserăți
  • hârjiiseți
a III-a (ei, ele)
  • hârjie
(să)
  • hârjie
  • hârjiau
  • hârjii
  • hârjiiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hârjâi
  • hârjâire
  • hârjâit
  • hârjâitu‑
  • hârjâind
  • hârjâindu‑
singular plural
  • hârjâie
  • hârjâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hârjâi
(să)
  • hârjâi
  • hârjâiam
  • hârjâii
  • hârjâisem
a II-a (tu)
  • hârjâi
(să)
  • hârjâi
  • hârjâiai
  • hârjâiși
  • hârjâiseși
a III-a (el, ea)
  • hârjâie
(să)
  • hârjâie
  • hârjâia
  • hârjâi
  • hârjâise
plural I (noi)
  • hârjâim
(să)
  • hârjâim
  • hârjâiam
  • hârjâirăm
  • hârjâiserăm
  • hârjâisem
a II-a (voi)
  • hârjâiți
(să)
  • hârjâiți
  • hârjâiați
  • hârjâirăți
  • hârjâiserăți
  • hârjâiseți
a III-a (ei, ele)
  • hârjâie
(să)
  • hârjâie
  • hârjâiau
  • hârjâi
  • hârjâiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hârșcâi
  • hârșcâire
  • hârșcâit
  • hârșcâitu‑
  • hârșcâind
  • hârșcâindu‑
singular plural
  • hârșcâie
  • hârșcâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hârșcâi
(să)
  • hârșcâi
  • hârșcâiam
  • hârșcâii
  • hârșcâisem
a II-a (tu)
  • hârșcâi
(să)
  • hârșcâi
  • hârșcâiai
  • hârșcâiși
  • hârșcâiseși
a III-a (el, ea)
  • hârșcâie
(să)
  • hârșcâie
  • hârșcâia
  • hârșcâi
  • hârșcâise
plural I (noi)
  • hârșcâim
(să)
  • hârșcâim
  • hârșcâiam
  • hârșcâirăm
  • hârșcâiserăm
  • hârșcâisem
a II-a (voi)
  • hârșcâiți
(să)
  • hârșcâiți
  • hârșcâiați
  • hârșcâirăți
  • hârșcâiserăți
  • hârșcâiseți
a III-a (ei, ele)
  • hârșcâie
(să)
  • hârșcâie
  • hârșcâiau
  • hârșcâi
  • hârșcâiseră
verb (VT346)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hârșii
  • hârșiire
  • hârșiit
  • hârșiitu‑
  • hârșiind
  • hârșiindu‑
singular plural
  • hârșie
  • hârșiiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hârșii
(să)
  • hârșii
  • hârșiam
  • hârșiii
  • hârșiisem
a II-a (tu)
  • hârșii
(să)
  • hârșii
  • hârșiai
  • hârșiiși
  • hârșiiseși
a III-a (el, ea)
  • hârșie
(să)
  • hârșie
  • hârșia
  • hârșii
  • hârșiise
plural I (noi)
  • hârșiim
(să)
  • hârșiim
  • hârșiam
  • hârșiirăm
  • hârșiiserăm
  • hârșiisem
a II-a (voi)
  • hârșiiți
(să)
  • hârșiiți
  • hârșiați
  • hârșiirăți
  • hârșiiserăți
  • hârșiiseți
a III-a (ei, ele)
  • hârșie
(să)
  • hârșie
  • hârșiau
  • hârșii
  • hârșiiseră
hârșâi2 (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hârșâi
  • hârșâire
  • hârșâit
  • hârșâitu‑
  • hârșâind
  • hârșâindu‑
singular plural
  • hârșâiește
  • hârșâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hârșâiesc
(să)
  • hârșâiesc
  • hârșâiam
  • hârșâii
  • hârșâisem
a II-a (tu)
  • hârșâiești
(să)
  • hârșâiești
  • hârșâiai
  • hârșâiși
  • hârșâiseși
a III-a (el, ea)
  • hârșâiește
(să)
  • hârșâiască
  • hârșâia
  • hârșâi
  • hârșâise
plural I (noi)
  • hârșâim
(să)
  • hârșâim
  • hârșâiam
  • hârșâirăm
  • hârșâiserăm
  • hârșâisem
a II-a (voi)
  • hârșâiți
(să)
  • hârșâiți
  • hârșâiați
  • hârșâirăți
  • hârșâiserăți
  • hârșâiseți
a III-a (ei, ele)
  • hârșâiesc
(să)
  • hârșâiască
  • hârșâiau
  • hârșâi
  • hârșâiseră
hârjii2 (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT409)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hârjii
  • hârjiire
  • hârjiit
  • hârjiitu‑
  • hârjiind
  • hârjiindu‑
singular plural
  • hârjiește
  • hârjiiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hârjiesc
(să)
  • hârjiesc
  • hârjiam
  • hârjiii
  • hârjiisem
a II-a (tu)
  • hârjiești
(să)
  • hârjiești
  • hârjiai
  • hârjiiși
  • hârjiiseși
a III-a (el, ea)
  • hârjiește
(să)
  • hârjiască
  • hârjia
  • hârjii
  • hârjiise
plural I (noi)
  • hârjiim
(să)
  • hârjiim
  • hârjiam
  • hârjiirăm
  • hârjiiserăm
  • hârjiisem
a II-a (voi)
  • hârjiiți
(să)
  • hârjiiți
  • hârjiați
  • hârjiirăți
  • hârjiiserăți
  • hârjiiseți
a III-a (ei, ele)
  • hârjiesc
(să)
  • hârjiască
  • hârjiau
  • hârjii
  • hârjiiseră
hârșii2 (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT409)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hârșii
  • hârșiire
  • hârșiit
  • hârșiitu‑
  • hârșiind
  • hârșiindu‑
singular plural
  • hârșiește
  • hârșiiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hârșiesc
(să)
  • hârșiesc
  • hârșiam
  • hârșiii
  • hârșiisem
a II-a (tu)
  • hârșiești
(să)
  • hârșiești
  • hârșiai
  • hârșiiși
  • hârșiiseși
a III-a (el, ea)
  • hârșiește
(să)
  • hârșiască
  • hârșia
  • hârșii
  • hârșiise
plural I (noi)
  • hârșiim
(să)
  • hârșiim
  • hârșiam
  • hârșiirăm
  • hârșiiserăm
  • hârșiisem
a II-a (voi)
  • hârșiiți
(să)
  • hârșiiți
  • hârșiați
  • hârșiirăți
  • hârșiiserăți
  • hârșiiseți
a III-a (ei, ele)
  • hârșiesc
(să)
  • hârșiască
  • hârșiau
  • hârșii
  • hârșiiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hârșâi hârjii (2) hârjâi hârșcâi hârșii (2)

  • 1. intranzitiv A se freca de ceva, producând zgomot.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Îi ascultă multă vreme pașii hîrșiind pe pietroaiele din curte. CAMILAR, N. II 168.
      surse: DLRLC
    • Unghiile ei hîrșiiră c-un zgomot fioros pe chembrica roșie ce îmbrăca sicriul. VLAHUȚĂ, O. A. III 141.
      surse: DLRLC
    • Birja... hîrșiind cu roatele de marginea trotuarului. D. ZAMFIRESCU, la TDRG.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv În fața lor sta pe un butuc un ofițer de infanterie, înalt, adus de spate, hîrșiind cu vîrful bocancului piatra beciului. CAMILAR, N. I 346.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârsi.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • Hârș + sufix -âi.
    surse: DEX '98 DEX '09