6 definiții pentru hârâit (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HÂRÂÍT2, -Ă, hârâiți, -te, adj. 1. (Despre glas, vorbire, sunete) Care hârâie; hârâitor. 2. (Despre mecanisme, obiecte etc.) Stricat, hodorogit, uzat. – V. hârâi.

HÂRÂÍT2, -Ă, hârâiți, -te, adj. 1. (Despre glas, vorbire, sunete) Care hârâie; hârâitor. 2. (Despre mecanisme, obiecte etc.) Stricat, hodorogit, uzat. – V. hârâi.

HÎRÎÍT2, -Ă, hirîiți, -te, adj. 1. (Despre glas, vorbire, sunete) Care hîrîie. Ce-i cu voi, mă? zise el... cu un glas hîrîit din plămîni. DUMITRIU, B. F. 26. ◊ (Adverbial) Buzele subțiri, aproape albe, îi tremură ușor... Îngînă hîrîit. SAHIA, N. 117. 2. Stricat, hodorogit. Hîrîită, noduroasă stă în colb rîșnița veche. EMINESCU, O. I 84.

hîrîít, -ă adj. Care hîrîĭe, stricat, vorbind de mașinĭ: o rîșniță hîrîită.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hârâít s. n., pl. hârâíturi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HÎRÎIT adj. hîrîitor, răgușit, (reg.) siteav, (fig.) dogit, hodorogit, spart. (Cu glas ~.)

Intrare: hârâit (adj.)
hârâit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hârâit
  • hârâitul
  • hârâitu‑
  • hârâi
  • hârâita
plural
  • hârâiți
  • hârâiții
  • hârâite
  • hârâitele
genitiv-dativ singular
  • hârâit
  • hârâitului
  • hârâite
  • hârâitei
plural
  • hârâiți
  • hârâiților
  • hârâite
  • hârâitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hârâit (adj.)

etimologie:

  • vezi hârâi
    surse: DEX '98 DEX '09