Definiția cu ID-ul 911613:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HÎRÎIT2, -Ă, hirîiți, -te, adj. 1. (Despre glas, vorbire, sunete) Care hîrîie. Ce-i cu voi, mă? zise el... cu un glas hîrîit din plămîni. DUMITRIU, B. F. 26. ◊ (Adverbial) Buzele subțiri, aproape albe, îi tremură ușor... Îngînă hîrîit. SAHIA, N. 117. 2. Stricat, hodorogit. Hîrîită, noduroasă stă în colb rîșnița veche. EMINESCU, O. I 84.