opțiuni
  • info

10 definiții pentru găităni

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GĂITĂNI, găitănesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A răsuci, a împleti găitane (1). ♦ Refl. Fig. (Despre iarbă) A se răsuci la vârf. [Pr.: gă-i-] – Din găitan.

GĂITĂNI, găitănesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A răsuci, a împleti găitane (1). ♦ Refl. Fig. (Despre iarbă) A se răsuci la vârf. [Pr.: gă-i-] – Din găitan.

găităni [At: RUSSO, S. 22 / P: găi~ / Pzi: ~nez / E: găitan] (Înv) 1 vt A răsuci, a împleti găitane (1). 2 vr (Fig; d. iarbă) A se răsuci la vârf.

GĂITĂNI, găitănesc, vb. IV. 1. Tranz. (Învechit) A răsuci, a împleti găitane. 2. Refl. Fig. (Despre iarbă) A se răsuci la vîrf. Iarba frumoasă ca mătasa... în vîrv se găitănește. RUSSO, S.22. Stoian popa se oprea Și de prînz el poposea... În poiana înflorită... Unde iarba se-mpletește Și-n vîrf se găitănește. ALECSANDRI, P. P. 98. – Pronunțat: gă-i-.

găitănì v. 1. a împleti găitane; 2. fig. a se împleti în genere: iarba ’n vârf se găitănește POP.

găităna vtr vz găităni[1] corectat(ă)

  1. În original, probabil incorect: găitări. Ambele forme ale var. nu sunt consemnate în def. formei principale — cata

găitănésc v. tr. Împletesc găitane. V. refl. Mă răsucesc la vîrf, vorbind de firu ĭerbeĭ.

găitănéz v. tr. Ornez cu găitane.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

găităni (a ~) (înv.) (desp. gă-i-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găitănesc, 3 sg. găitănește, imperf. 1 găităneam; conj. prez. 1 sg. să găitănesc, 3 să găitănească

găităni (a ~) (înv.) (gă-i-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găitănesc, imperf. 3 sg. găitănea; conj. prez. 3 să găitănească

găităni vb. (sil. gă-i-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găitănesc, imperf. 3 sg. găitănea; conj. prez. 3 sg. și pl. găitănească

Intrare: găităni
  • silabație: gă-i- info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • găităni
  • găitănire
  • găitănit
  • găitănitu‑
  • găitănind
  • găitănindu‑
 singular plural
  • găitănește
  • găităniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • găitănesc
 (să)
  • găitănesc
  • găităneam
  • găitănii
  • găitănisem
a II-a (tu)
  • găitănești
 (să)
  • găitănești
  • găităneai
  • găităniși
  • găităniseși
a III-a (el, ea)
  • găitănește
 (să)
  • găitănească
  • găitănea
  • găităni
  • găitănise
plural I (noi)
  • găitănim
 (să)
  • găitănim
  • găităneam
  • găitănirăm
  • găităniserăm
  • găitănisem
a II-a (voi)
  • găităniți
 (să)
  • găităniți
  • găităneați
  • găitănirăți
  • găităniserăți
  • găităniseți
a III-a (ei, ele)
  • găitănesc
 (să)
  • găitănească
  • găităneau
  • găităniră
  • găităniseră
găităna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

găităni, găitănescverb

  • 1. învechit A răsuci, a împleti găitane (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. reflexiv figurat (Despre iarbă) A se răsuci la vârf. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Iarba frumoasă ca mătasa... în vîrv se găitănește. RUSSO, S.22. DLRLC
      • format_quote Stoian popa se oprea Și de prînz el poposea... În poiana înflorită... Unde iarba se-mpletește Și-n vîrf se găitănește. ALECSANDRI, P. P. 98. DLRLC
etimologie:
  • găitan DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.