GĂITĂNI, găitănesc, vb. IV. 1. Tranz. (Învechit) A răsuci, a împleti găitane. 2. Refl. Fig. (Despre iarbă) A se răsuci la vîrf. Iarba frumoasă ca mătasa... în vîrv se găitănește. RUSSO, S.22. Stoian popa se oprea Și de prînz el poposea... În poiana înflorită... Unde iarba se-mpletește Și-n vîrf se găitănește. ALECSANDRI, P. P. 98. – Pronunțat: gă-i-.