opțiuni
  • info

11 definiții pentru gângav (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GÂNGAV, -Ă, gângavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care vorbește greu, nedeslușit și împiedicat, repetând silabele; gângăvit, bâlbâit. [Acc. și: gângav] – Din sl. gongnavŭ.

GÂNGAV, -Ă, gângavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care vorbește greu, nedeslușit și împiedicat, repetând silabele; gângăvit, bâlbâit. [Acc. și: gângav] – Din sl. gongnavŭ.

gângav[1], ~ă [At: ANON. CAR. / Pl: ~i, ~e / E: vsl гѫгавъ] 1-2 a, smf (Persoană) bâlbâită și cu vorbire greoaie, nedeslușită Si: gângăvit2 (1-2). corectat(ă)

  1. În original lipsește accentul — LauraGellner

GÂNGAV ~ă (~i, ~e) și substantival Care vorbește greu, îngăimând și repetând silabele. /<sl. gongnavu

gângav a. și m. care vorbește îngăimat, mai ales pe nas: preoți bătrâni ca iarna cu gângavele glasuri EM. [Slav. GÕGNAVŬ].

GÎNGAV, -Ă, gîngavi, -e, adj. (Despre oameni) Care vorbește greu și împiedicat, repetînd silabele. V. bîlbîit, peltic. Bedros făcea cît mai mare economie de vorbe, ca să nu se vadă că e gîngav. DUMITRIU, N. 259. Se aude și studentul gîngav, recitînd paragrafe. C. PETRESCU, C. V. 216. ◊ (Adverbial) Vorbește gîngav Miliarezi. STANCU, D. 33. ◊ (Despre vorbă, glas) O legăna c-un glas gîngav de tulburare. SADOVEANU, O. VII 47. Preoți bătrîni ca iarna cu gîngavele glasuri, O duc cîntînd prin tainiți și pe sub negre bolți. EMINESCU, O. I 92.

gîngav (est) și gîngáv (vest), -ă adj. (vsl. gongnavŭ, bîzîitor, murmurător; bg. gygniv, fornăit. V. gînganie, gîgîĭ). Gîgîit care nu poate vorbi bine și tot scoate sunetu g. V. bîlbîit, fornăit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!gângav adj. m., s. m., pl. gângavi; adj. f., s. f. gângavă, pl. gângave

!gângav/gângav adj. m., s. m., pl. gângavi/gângavi; adj. f., s. f., gângavă/gângavă, pl. gângave/gângave

gângav adj. m., s. m., pl. gângavi; f. sg. gângavă, pl. gângave

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GÂNGAV adj., s. v. bâlbâit.

GÎNGAV adj., s. bîlbîit, gîngăvit, gîngîit, (reg.) balamut, (prin Ban.) pîtcav, (Transilv.) șișcav, (prin Olt.) șișcăvit, (prin Transilv.) tîntav. (Un om ~.)

Intrare: gângav (adj.)
gângav1 (adj.) adjectiv
  • pronunție: gângav, gângav
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gângav
  • gângavul
  • gângavu‑
  • gângavă
  • gângava
plural
  • gângavi
  • gângavii
  • gângave
  • gângavele
genitiv-dativ singular
  • gângav
  • gângavului
  • gângave
  • gângavei
plural
  • gângavi
  • gângavilor
  • gângave
  • gângavelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

gângav, gângavisubstantiv masculin
gângavă, gângavesubstantiv feminin
gângav, gângavăadjectiv

  • 1. (Persoană) care vorbește greu, nedeslușit și împiedicat, repetând silabele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bâlbâit gângăvit
    • format_quote Bedros făcea cît mai mare economie de vorbe, ca să nu se vadă că e gîngav. DUMITRIU, N. 259. DLRLC
    • format_quote Se aude și studentul gîngav, recitînd paragrafe. C. PETRESCU, C. V. 216. DLRLC
    • format_quote O legăna c-un glas gîngav de tulburare. SADOVEANU, O. VII 47. DLRLC
    • format_quote Preoți bătrîni ca iarna cu gîngavele glasuri, O duc cîntînd prin tainiți și pe sub negre bolți. EMINESCU, O. I 92. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Vorbește gîngav Miliarezi. STANCU, D. 33. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.