GORILĂ, gorile, s. f. Maimuță antropoidă de circa doi metri, care trăiește în pădurile Africii Ecuatoriale (Gorilla gorilla). – Din fr. gorille. Cf. it. gorilla, germ. Gorilla.

gorilă sf [At: VLAHUȚĂ, D. 239 / V: (rar) goril sm / Pl: ~le / E: fr gorille, it gorilla, ger Gorilla] (Zlg) Cea mai mare dintre maimuțele antropoide,care trăiește în pădurile Africii ecuatoriale (Gorilla gorilla).

GORILĂ, gorile, s. f. Cea mai mare dintre maimuțele antropoide, care trăiește în pădurile Africii ecuatoriale (Gorilla gorilla). – Din fr. gorille. Cf. it. gorilla, germ. Gorilla.

GORILĂ, gorile, s. f. Maimuță antropoidă, cea mai mare și cea mai puternică dintre toate maimuțele, care trăiește în pădurile Africii tropicale.

GORILĂ s.f. Cea mai mare și mai puternică maimuță antropoidă, care trăiește în pădurile tropicale ale Africii. [< fr., it. gorille, cf. germ. Gorilla].

GORILĂ s. f. 1. cea mai mare maimuță antropoidă frugivoră și sălbatică, în pădurile Africii ecuatoriale. 2. bodyguard. (< fr. gorille, it. gorila, germ. Gorilla, /2/ amer. gorilla)

gorilă s. f. Gardă de corp, bodyguard ◊ „Asaltat de admiratori și reporteri și apărat de polițiști și gorile Ringo Star sosește la Dakota Building.” R.lit. 17 VI 82 p. 24. ◊ „[Clientul] a fost lovit de patronul [barului] și de gorilele acestuia.” R.l. 17 II 93 p. 2. ◊ „Secretara gorilă a lui Bombonel a vrut să-l dea afară pe Fănel.” Z. 11 IX 95 p. 1; v. și D. 109/95 p. 10, ◊ „22” 39/96 p. 15 (DEX, DN3 – alt sens)

GORILĂ ~e f. Maimuță antropoidă de talie mare, care trăiește în pădurile Africii ecuatoriale. /<fr. gorille

goril m. mare și puternică maimuță africană care seamănă mai mult cu omul (Anthropopithecus gorylla).

*goríl m., pl. lĭ și gorílă f., pl. e (fr. gorille m., d. latina naturaliștilor [Savages, 1847], fiind-că s’a presupus că e identic cu gorila, nume dat de Hamone oamenilor păroșĭ pe care ĭ-a văzut el cînd a încunjurat Africa, în sec. V în ainte de Hristos). Un fel de maĭmuță antropoidă din Africa ecŭatorială. – Gorila e cea maĭ mare din toate maĭmuțele: e maĭ înaltă de cît omu, maĭ masivă, cu brațe enorme și picĭoare scurte. Păru eĭ e negru. E fricoasă și puțin inteligentă; fuge de om, dar cînd e rănită se apără cu ferocitate. Trăĭește în pădurile umede și impenetrabile.

gorilă s. f., g.-d. art. gorilei; pl. gorile

gorilă s. f., g.-d. art. gorilei; pl. gorile

gorilă s. f., g.-d. art. gorilei; pl. gorile

gorilă, -le.

GORILĂ s. v. bodyguard.

GORÍLĂ (< fr., lat. {i}; {s} gr. gorillai „oameni păroși”) s. f. Maimuță antropoidă de c. 2 m înălțime, cu pieptul lat și aproape lipsit de păr, robustă, feroce (Gorilla gorilla). Seamănă cu omul la față și la conformația mâinii. Are poziție bipedă, deplasându-se bine pe membrele posterioare. Trăiește în pădurile Africii Ecuatoriale, în grupuri mici, hrănindu-se cu fructe; atinge vârsta de c. 30 de ani. Animal ocrotit.

gorilă, gorile s. f. (peior.) gardă de corp