opțiuni
  • info

14 definiții pentru glăsui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GLĂSUI, glăsuiesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. (Înv.; azi poetic și fig.) A vorbi, a spune. ♦ Intranz. (Despre texte scrise; la pers. 3) A conține, a exprima. 2. Tranz. (Rar) A cânta, a intona. – Glas + suf. -ui.

glăsui [At: MINEIUL (1776) 3 1/2 / Pzi: ~esc / E: glas + -ui] 1 vr (Îvp) A se văita. 2 vr (Îvp) A se boci (cu glas tare). 3 vr (Îvp) A se plânge. 4-5 vti (Fig; poetic) A spune. 6 vt (Înv) A cânta. 7 vi (Înv; fig; d. texte) A conține. 8 vi (Înv; d. texte) A exprima. 9 vi (Înv; complinit prin la fel) A corespunde. 10 vi (Înv; pex) A coincide.

GLĂSUI, glăsuiesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. (Azi poetic și fig.) A vorbi, a spune. ♦ Intranz. (Despre texte scrise; la pers. 3) A conține, a exprima. 2. Tranz. (Rar) A cânta, a intona. – Glas + suf. -ui.

GLĂSUI, glăsuiesc, vb. IV. 1. Intranz. (Astăzi mai mult în limbaj poetic) A grăi, a vorbi. Glăsuiau însă puțin și domol, parcă cuvintele ar fi avut greutăți de plumb. REBREANU, R. II 110. Iar al gîndului senin, Glăsuit într-un suspin, Îl dau florilor de in. BELDICEANU, P. 103. ◊ Tranz. Feciorii, cari știau ce glăsuise tatăl lor cînd îi ieși sufletul, se puse de pază. ISPIRESCU, L. 253. ◊ Fig. Iată ce glăsuiește o zicătoare. ISPIRESCU, L. 273. 2. Tranz. A cînta, a intona. În veștmînt de catifele, un bondar rotund în pîntec Somnoros pe nas ca popii, glăsuiește-ncet un cîntec. EMINESCU, O. I 87. 3. Refl. (Rar, popular) A se văita, a se jelui. A prins... a se glăsui cu glas mare. TEODORESCU, P. P. 360. Nu te tîngui, Nu te glăsui, Că eu te-oi lecui! id. ib. 361.

A GLĂSUI ~iesc tranz. fig. poet. A exprima prin grai; a zice; a spune; a vorbi. /glas + suf. ~ui

glăsuì v. 1. a da glas, a rosti: cântăreții glăsuiră rugăciunea OD. 2. a suna: așa glăsuiește zapisul.

glăsuĭésc v. tr. (d. glas). Vorbesc, spun, cuvîntez: a glăsui o rugăcĭune, a face cum glăsuĭește legea. – Și glăsesc și grăsesc (Cod. Vor.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

glăsui (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. glăsuiesc, 3 sg. glăsuiește, imperf. 1 glăsuiam; conj. prez. 1 sg. să glăsuiesc, 3 să glăsuiască

glăsui (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. glăsuiesc, imperf. 3 sg. glăsuia; conj. prez. 3 să glăsuiască

glăsui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. glăsuiesc, imperf. 3 sg. glăsuia; conj. prez. 3 sg. și pl. glăsuiască

glăsui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. glăsuiesc, conj. glăsuiască)

glăsuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GLĂSUI vb. v. boci, căina, cânta, executa, intona, interpreta, jeli, jelui, lamenta, plânge, rosti, spune, tângui, văicări, văita, vorbi, zice.

glăsui vb. v. BOCI. CĂINA. CÎNTA. EXECUTA. INTONA. INTERPRETA. JELI. JELUI. LAMENTA. PLÎNGE. ROSTI. SPUNE. TÎNGUI. VĂICĂRI. VĂITA. VORBI. ZICE.

Intrare: glăsui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • glăsui
  • glăsuire
  • glăsuit
  • glăsuitu‑
  • glăsuind
  • glăsuindu‑
 singular plural
  • glăsuiește
  • glăsuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • glăsuiesc
 (să)
  • glăsuiesc
  • glăsuiam
  • glăsuii
  • glăsuisem
a II-a (tu)
  • glăsuiești
 (să)
  • glăsuiești
  • glăsuiai
  • glăsuiși
  • glăsuiseși
a III-a (el, ea)
  • glăsuiește
 (să)
  • glăsuiască
  • glăsuia
  • glăsui
  • glăsuise
plural I (noi)
  • glăsuim
 (să)
  • glăsuim
  • glăsuiam
  • glăsuirăm
  • glăsuiserăm
  • glăsuisem
a II-a (voi)
  • glăsuiți
 (să)
  • glăsuiți
  • glăsuiați
  • glăsuirăți
  • glăsuiserăți
  • glăsuiseți
a III-a (ei, ele)
  • glăsuiesc
 (să)
  • glăsuiască
  • glăsuiau
  • glăsuiră
  • glăsuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

glăsui, glăsuiescverb

  • 1. intranzitiv tranzitiv învechit poetic figurat Grăi, spune, vorbi, zice. DEX '09 DLRLC
    sinonime: grăi spune vorbi zice
    • format_quote Glăsuiau însă puțin și domol, parcă cuvintele ar fi avut greutăți de plumb. REBREANU, R. II 110. DLRLC
    • format_quote Iar al gîndului senin, Glăsuit într-un suspin, Îl dau florilor de in. BELDICEANU, P. 103. DLRLC
    • format_quote Feciorii, cari știau ce glăsuise tatăl lor cînd îi ieși sufletul, se puse de pază. ISPIRESCU, L. 253. DLRLC
  • 2. tranzitiv rar Cânta, intona. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cânta intona
    • format_quote În veștmînt de catifele, un bondar rotund în pîntec Somnoros pe nas ca popii, glăsuiește-ncet un cîntec. EMINESCU, O. I 87. DLRLC
  • 3. reflexiv rar popular A se văita, a se jelui. DLRLC
    • format_quote A prins... a se glăsui cu glas mare. TEODORESCU, P. P. 360. DLRLC
    • format_quote Nu te tîngui, Nu te glăsui, Că eu te-oi lecui! TEODORESCU, P. P. 361. DLRLC
etimologie:
  • Glas + sufix -ui. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.