22 de definiții pentru giuvaier

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GIUVAIÉR, giuvaiere, s. n. Obiect de podoabă făcut (cu artă) din metal prețios (și pietre scumpe); bijuterie. ♦ Fig. Obiect de mare valoare (artistică); persoană cu deosebite calități. [Pl. și: giuvaieruri.Var.: juvaiér s. n.] – Din tc. cevahir (pl. lui cevher).

giuvaier sn [At: NEGRUZZI, S. III, 421 / V: ju~ / Pl: ~e, ~uri / E: tc ğevahir] 1 Obiect de podoabă făcut (cu artă) din metal prețios (și pietre scumpe) Si: bijuterie. 2 (Fig) Obiect de mare valoare artistică. 3 (Fig) Persoană cu calități excepționale.

GIUVAIÉR, giuvaiere, s. n. Obiect de podoabă făcut (cu artă) din metal prețios (și pietre scumpe); bijuterie. ♦ Fig. Obiect de mare valoare (artistică); persoană cu deosebite calități. [Pl. și: giuvaieruriVar.: juvaiér s. n.] – Din tc. cevahir (pl. lui cevher).

GIUVAIÉR ~e n. 1) Obiect confecționat din metale prețioase și pietre scumpe, folosit ca podoabă; bijuterie. 2) fig. Obiect de mare valoare artistică; podoabă. [Pl. și giuvaieruri] /<turc. cevahir

gĭuvaĭér n., pl. urĭ și e (turc. ğeavahir, d. ar. ğevahîr, pl. d. ğevher, gĭuvaĭer, gemă; ngr. tzovaéri, -íri, tzevaéri, alb. ğevahir, bg. sîrb. ğevaír. Cp. și cu sp. aljofar, d. ar. al-ğauhar, gĭuvaĭer). Bijuterie, ornament de metal prețios și geme purtat maĭ ales de femeĭ. Fig. (iron. orĭ serios). Om de valoare, om plin de calitățĭ: un gĭuvaĭer de om! – Și juvaĭer (Mold. nord). V. tefaric.

JUVAIÉR s. n. v. giuvaier.

GIUVAÉR, giuvaere, s. n. Podoabă prețioasă lucrată din metal și pietre scumpe; bijuterie. Iubirea noastră cum a fost Nu știe nimeni pe de rost, Doar rare regăsiri în minte Ca giuvaere în morminte. BENIUC, V. 68. ◊ Fig. (Despre un lucru sau o persoană; uneori urmat de determinări introduse prin prep. «de») Fata ei era așezată, înțeleaptă și duioasă, un adevărat giuvaer de femeie. SLAVICI, O. II 79. Mă bate gîndurile să mai amînăm nunta.Fie și așa. Nu mă împotrivesc. Eu însă te sfătuiesc să nu perzi din mînă un giuvaer ca acesta. ISPIRESCU, L. 291. – Pl. și: giuvaeruri (DUMITRIU, N. 108). – Variantă: juvaér, juvaeruri (EMINESCU, O. I 43, ALECSANDRI, T. 752), s. n.

GIUVAÉR, giuvaere, s. n. Bijuterie. [Pl. și: giuvaeruri.Var.: juvaér s. n.] – Tc. cevahir (pl. lui cevher).

JUVAÉR s. n. v. GIUVAER. Bijuterie. [Var.: juvaér s. n.] – Tc. cevahir (pl. lui cevher). – [DLRM]

giuvaer n. 1. podoabă de pietre scumpe: dacă ai giuvaeruri, trebue să le arăți AL. 2. fig. comoară, sculă (și ironic): un giuvaer de ginere ca acesta ISP. [Turc. DJEVAHIR].

juvaer n. V. giuvaer: un juvaer de flăcău CR.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

giuvaier (desp. giu-) s. n., pl. giuvaiere

giuvaier (giu-) s. n., pl. giuvaiere

giuvaiér s. n. (sil. giu-), pl. giuvaiére

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GIUVAER s. bijuterie, odor, podoabă, (înv. și pop.) giuvaerica, (pop.) sculă, (înv.) left, (turcism înv.) tefaric. (Inele de aur și alte ~uri.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

giuvaér (-re), s. n. – Bijuterie, podoabă. – Var. juvaer. Mr. giuvair, megl. giăvăier. Tc. cevahir „diamant” (Șeineanu, II, 190; Lokotsch 694), cf. ngr. τσοβαέρι, alb. ğevaher (Meyer 81), bg. dževair.Der. giuvaerica, s. f. (bijuterie, podoabă), din ngr. τσοβαεριϰά, se folosește mai ales la pl.; giuvaiergiu, s. m. (bijutier), din tc. cevahirci.

Intrare: giuvaier
giuvaier1 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: giu- info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • giuvaier
  • giuvaierul
  • giuvaieru‑
plural
  • giuvaiere
  • giuvaierele
genitiv-dativ singular
  • giuvaier
  • giuvaierului
plural
  • giuvaiere
  • giuvaierelor
vocativ singular
plural
giuvaer1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • giuvaer
  • giuvaerul
  • giuvaeru‑
plural
  • giuvaere
  • giuvaerele
genitiv-dativ singular
  • giuvaer
  • giuvaerului
plural
  • giuvaere
  • giuvaerelor
vocativ singular
plural
giuvaer2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • giuvaer
  • giuvaerul
  • giuvaeru‑
plural
  • giuvaeruri
  • giuvaerurile
genitiv-dativ singular
  • giuvaer
  • giuvaerului
plural
  • giuvaeruri
  • giuvaerurilor
vocativ singular
plural
juvaier1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • juvaier
  • juvaierul
  • juvaieru‑
plural
  • juvaiere
  • juvaierele
genitiv-dativ singular
  • juvaier
  • juvaierului
plural
  • juvaiere
  • juvaierelor
vocativ singular
plural
juvaier2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • juvaier
  • juvaierul
  • juvaieru‑
plural
  • juvaieruri
  • juvaierurile
genitiv-dativ singular
  • juvaier
  • juvaierului
plural
  • juvaieruri
  • juvaierurilor
vocativ singular
plural
juvaer1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • juvaer
  • juvaerul
  • juvaeru‑
plural
  • juvaere
  • juvaerele
genitiv-dativ singular
  • juvaer
  • juvaerului
plural
  • juvaere
  • juvaerelor
vocativ singular
plural
juvaer2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • juvaer
  • juvaerul
  • juvaeru‑
plural
  • juvaeruri
  • juvaerurile
genitiv-dativ singular
  • juvaer
  • juvaerului
plural
  • juvaeruri
  • juvaerurilor
vocativ singular
plural
giuvaier2 (pl. -uri) substantiv neutru
  • silabație: giu- info
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • giuvaier
  • giuvaierul
  • giuvaieru‑
plural
  • giuvaieruri
  • giuvaierurile
genitiv-dativ singular
  • giuvaier
  • giuvaierului
plural
  • giuvaieruri
  • giuvaierurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

giuvaier, giuvaieresubstantiv neutru

  • 1. Obiect de podoabă făcut (cu artă) din metal prețios (și pietre scumpe). DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: bijuterie
    • format_quote Iubirea noastră cum a fost Nu știe nimeni pe de rost, Doar rare regăsiri în minte Ca giuvaere în morminte. BENIUC, V. 68. DLRLC
    • 1.1. figurat (Despre un lucru sau o persoană; uneori urmat de determinări introduse prin prepoziția «de») Obiect de mare valoare (artistică); persoană cu deosebite calități. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
      sinonime: podoabă
      • format_quote Fata ei era așezată, înțeleaptă și duioasă, un adevărat giuvaer de femeie. SLAVICI, O. II 79. DLRLC
      • format_quote Mă bate gîndurile să mai amînăm nunta. – Fie și așa. Nu mă împotrivesc. Eu însă te sfătuiesc să nu perzi din mînă un giuvaer ca acesta. ISPIRESCU, L. 291. DLRLC
etimologie:
  • limba turcă cevahir, ğevahir (pluralul lui cevher). DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRM NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.