girat², ~ă a vz gerat²

girat¹ sn vz gerat¹

GIRA² vb. I v. gera.

GIRA², girez, vb. I. Tranz. (Cu privire la cambii) A garanta printr-un gir, a-și da girul.

GIRA vb. I. I. tr. 1. A garanta printr-un gir o cambie. 2. V. gera. II. refl., intr. (Despre vînt) A(-și) schimba treptat direcția de la dreapta spre stînga; a se roti. ♦ (Despre nave) A se roti în jurul unei ancore sub acțiunea vîntului sau a curentului de maree. [< it. girare].

GIRA vb. I. tr. a garanta printr-un gir (1). ◊ a garanta pentru cinstea, acțiunile cuiva. II. refl., intr. (despre vânt) a(-și)schimba treptat direcția de la dreapta spre stânga; a se roti. ◊ (despre nave) a se roti în jurul unei ancore sau geamanduri sub acțiunea vântului ori a curentului de maree. ◊ a se îndepărta de la drumul stabilit. (< it. girare)

A GIRA ~ez tranz. (polițe, cambii) A garanta printr-un gir. /<it. girare, germ. girieren

girà v. a da un gir, a garanta pentru cineva.

*giréz v. tr. (it. girare, a se învîrti, a gira, a întoarce polița și a o iscăli pe dos. V. virez). Com. Îmĭ pun semnătura pe dosu uneĭ polițe (andosez), garantez. V. gerez.

gira (a ~) (a garanta) vb., ind. prez. 1 sg. girez, 3 girează; conj. prez. 1 sg. să girez, 3 să gireze

gira (a ~) (a garanta) vb., ind. prez. 3 girează

gira (a garanta) vb., ind. prez. 1 sg. girez, 3 sg. și pl. girează

gira («a garanta»)

GIRA vb. v. garanta.

GIRA vb. a garanta, a răspunde, (pop.) a chezășui. (A ~ pentru cineva.)

gira, girez v. t. (deț.) a interveni pe lângă comandantul unui penitenciar în favoarea unui deținut.