11 definiții pentru ghețar (răcitor)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GHEȚÁR1, ghețare, s. n. (Înv.) Răcitor. – Gheață + suf. -ar (după fr. glacière).

ghețar [At: MEHEDINȚI, G. F. 98 / Pl: ~i / E: gheață + -ar] 1 sn Masă de gheață (1) perpetuă formată în regiunile alpine și în cele polare care se deplasează lent sub influența gravitației. 2 sm (Îs) ~ plutitor Aisberg. 3 sn Ghețărie. 4 sn Congelator. 5 sm Vânzător de gheață (1). 6 sm (Lpl) Duhuri binevoitoare care alungă grindina.

GHEȚÁR1, ghețare, s. n. (Înv.) Răcitor (2). – Gheață + suf. -ar (după fr. glacière).

GHEȚÁR2, ghețare, s. n. Dulăpior special în care se țin alimentele la gheață; răcitor.

GHEȚÁR ~i m. 1) Masă enormă de gheață persistentă, formată în regiunile polare și alpine, care, sub influența gravitației, se deplasează lent în lungul văilor sau pe pante. * ~ plutitor v. AISBERG. 2) Instalație înzestrată cu bucăți de gheață pentru a răci sau a menține o temperatură scăzută într-un mediu; răcitor. /gheață + suf. ~ar

ghețár m. (d. gheață, după fr. glacier). Grămădire imensă de gheață în munțĭ. S. n., pl. e. Răcitor, frigidar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ghețár2 (răcitor) (înv.) s. n., pl. ghețáre

ghețár (răcitor) s. n., pl. ghețáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GHEȚÁR s. răcitor. (Pune carnea la ghețar.)

GHEȚAR s. răcitor. (Pune carnea la ~.)

Intrare: ghețar (răcitor)
ghețar2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghețar
  • ghețarul
  • ghețaru‑
plural
  • ghețare
  • ghețarele
genitiv-dativ singular
  • ghețar
  • ghețarului
plural
  • ghețare
  • ghețarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ghețar (răcitor)

etimologie:

  • Gheață + sufix -ar
    surse: DEX '98 DEX '09