răcitor, ~oare [At: CANTEMIR, HR. 270 / V: (îvr) rec~ / Pl: ~i, ~oare / E: răci + -tor] 1 a (Îvr) Care produce frig. 2 sf Răceală (1). 3 sfn Vas cu gheață care servește la răcirea băuturilor. 4 sn Instalație folosită pentru răcirea sau menținerea unei temperaturi scăzute a unui material, a unei substanțe sau a unui spațiu închis, cu ajutorul unui agent refrigerent ca gheața, lichid volatil, aer, apă rece etc. 5 snf Instalație cu apă rece care servește la condensarea vaporilor de alcool la cazanul de distilat rachiu Si: (Trs) răcer. 6 sn Dulăpior cu pereți dubli, în care se menține o temperatură joasă prin introducere de gheață sau printr-un aparat electric, care se folosește pentru păstrarea la rece a alimentelor sau pentru răcirea băuturilor Si: frigider. 7 sn Încăpere într-o cherhana, cu pereți dubli și bine izolați, în care se pune gheață, servind pentru păstrarea peștelui la rece. 8 sn Instalație care servește la răcirea cuptorului în fabrici.

RĂCITOR² ~oare (~ori, ~oare) Care răcește; care menține temperaturi scăzute. /a (se) răci + suf. ~tor

răcitór, -oáre adj. (d. răcesc). Care răcește, care produce frig; amestec răcitor compus din sare și gheață. S. n., pl. oare, saŭ f., pl. orĭ. Refrigerant, vas orĭ aparat de produs răcire saŭ de păstrat alimentele recĭ (frigidar).

recitor, ~oare a vz răcitor

răcitor¹ adj. m., pl. răcitori; f. sg. și pl. răcitoare

răcitor² s. n., pl. răcitoare

răcitor¹ adj. m., pl. răcitori; f. sg. și pl. răcitoare

răcitor adj. m., pl. răcitori; f. sg. și pl. răcitoare