garantare sf [At: LEG. EC. PL. 145 / Pl: ~tări / E: garanta] 1 Asumare a răspunderii cu propria avere că datoria făcută de altcineva va fi achitată conform obligațiilor stabilite. 2 Asigurare dată cuiva că va avea ceva. 3 Responsabilitate față de valoarea, de calitatea unui obiect.