18 definiții pentru gașcă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gașcă sf [At: POLIZU / Pl: găști / E: nct] 1 (Înv) Tovărășie (tainică) de oameni care urmăresc scopuri reprobabile Si: (liv) clică, coterie. 2 (Înv) Loc ascuns unde se adună gașca (1). 3 (Pop; spc; la jocurile de copii) Gaură în pământ cât căciula Si: (pop) târg. 4 (Mol) Baracă. 5 (Mol) Șatră. 6 (Pex) Grup de prieteni (tineri) care se distrează împreună, fac excursii etc. 7 (În limbajul tinerilor; îe) A fi de ~ A avea spirit camaraderesc. 8 (Îe) A (se) sparge ~ca A se destrăma gașca (1). 9 (Îae) A se termina o petrecere sau o adunare.

GÁȘCĂ, găști, s. f. (Fam.) Grup restrâns de oameni, uniți între ei prin preocupări, mai ales în vederea săvârșirii unor acțiuni reprobabile; grup de oameni care se află la periferia societății. ◊ Expr. A (se) sparge gașca = a (se) risipi, a (se) destrăma o cârdășie, o clică. – Et. nec.

GÁȘCĂ, găști, s. f. (Peior.) Grup restrâns de oameni, uniți între ei prin preocupări, mai ales în vederea săvârșirii unor acțiuni reprobabile; grup de oameni care se află la periferia societății. ◊ Expr. A (se) sparge gașca = a (se) risipi, a (se) destrăma o cârdășie, o clică. – Et. nec.

GÁȘCĂ, găști s. f. Grup restrîns de oameni, lipsiți de principii morale și sociale, uniți între dînșii în vederea unor acțiuni comune pentru satisfacerea ambițiilor și intereselor personale, în paguba și cu nesocotirea intereselor generale ale societății. V. cărdășie, clică.Expr. A (se) sparge gașca = a (se) risipi, a (se) împrăștia, a (se) destrăma o cărdășie.

GÁȘCĂ găști f. fam. depr. Grup restrâns de oameni care, unindu-se, recurg la acțiuni reprobabile; șleahtă; bandă; clică; clan; coterie. [G.-D. găștii] /Orig. nec.

gașcă f. 1. colibă; 2. gazdă (ironic); 3. fam. adunătură, coterie: s’a spart gașca. [Origină necunoscută].

gáșcă f., pl. ște și găștĭ (rus. gáečka, gáĭka, mutelcă, șurub. V. gaĭcă). Baracă, magherniță, prăvălioară. Fig. Adunătură, coterie, clică, cărdășie, societate de șarlatanĭ orĭ de egoiștĭ. V. gășcar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gáșcă (fam.) s. f., g.-d. art. gắștii; pl. găști

gáșcă s. f., g.-d. art. găștii; pl. găști


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GAȘCĂ s. (peior.) bandă, cîrdășie, clan, clică, șleahtă, (livr.) coterie, (rar) tagmă, (înv.) cardașlîc, tacîm, taraf, (fig.) bisericuță.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

gáșcă (-te), s. f.1. Colibă. – 2. Grup restrîns, ceată. Origine necunoscută. Cihac, II, 117, pleacă de la rus. gaika „piuliță”, ceea ce este lipsit de sens.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

gașcă, găști s. f. 1. (peior.) grup de elemente declasate / de derbedei. 2. grup de adolescenți / de liceeni; grup de tineri; grup de prieteni.

a se sparge gașca expr. (d. un grup de prieteni, o bandă de hoți etc.) a se împrăștia, a se risipi, a se dezmembra.

de gașcă expr. (d. oameni) sociabil, de treabă.

Intrare: gașcă
substantiv feminin (F85)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gașcă
  • gașca
plural
  • găști
  • găștile
genitiv-dativ singular
  • găști
  • găștii
plural
  • găști
  • găștilor
vocativ singular
plural

gașcă

  • 1. familiar Grup restrâns de oameni, uniți între ei prin preocupări, mai ales în vederea săvârșirii unor acțiuni reprobabile; grup de oameni care se află la periferia societății.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bandă (grup)
    • 1.1. expresie A (se) sparge gașca = a (se) risipi, a (se) destrăma o cârdășie, o clică.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: