10 definiții pentru găina (lâncezi) găini


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GĂINÁ2, găinez, vb. I. Intranz. (Pop.; despre oameni) A lâncezi; a boli. [Pr.: gă-i-.Var.: găiní vb. IV] – Din găină.

găina [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / P: gă-i~ / V: ~ni / Pzi: ~nez / E: drr găină] 1 vr (D. păsări) A se găinăța Cf băliga. 2 vi (D. ființe) A lâncezi (ca o găină bolnavă). 3 vr (Îe) A se duce unde s-a ~t cioara-ntâi A se duce departe, de unde să nu se mai întoarcă.

GĂINÁ2, găinez, vb. I. Intranz. (Rar; despre oameni) A lâncezi; a boli. [Pr.: gă-i-.Var.: găiní vb. IV] – Din găină.

GĂINÁ, găinez, vb. I. 1. Refl. (Despre păsări) A-și lepăda găinațul. Vrăbiile s-au găinat pe scară. 2. Intranz. (Despre oameni) A lîncezi (ca o găină bolnavă). Ce facem cu băiatul? Nu arată bine. E pierit. Găinează mereu. PAS, Z. I 288. Mă-sa nu se îndreptează, ci găinează. ISPIRESCU, L. 128. – Pronunțat: gă-i-. – Variantă: (2) găiní (ISPIRESCU, L. 264) vb. IV.

găinà v. a avea găinare, a lâncezi: mă-sa găinează și se topește de pe picioare ISP.

GĂINÍ vb. IV v. găina2.

găinéz v. intr. Munt. Rar. Lîncezesc. V. refl. Vechĭ. Mă găinățez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

găiná1 (a ~) (a boli) (pop.) (gă-i-) vb., ind. prez. 3 găineáză

găiná vb., ind. prez. 3 sg. găineáză

Intrare: găina (lâncezi)
  • silabație: gă-i-na info
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • găina
  • găinare
  • găinat
  • găinatu‑
  • găinând
  • găinându‑
singular plural
  • găinea
  • găinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • găinez
(să)
  • găinez
  • găinam
  • găinai
  • găinasem
a II-a (tu)
  • găinezi
(să)
  • găinezi
  • găinai
  • găinași
  • găinaseși
a III-a (el, ea)
  • găinea
(să)
  • găineze
  • găina
  • găină
  • găinase
plural I (noi)
  • găinăm
(să)
  • găinăm
  • găinam
  • găinarăm
  • găinaserăm
  • găinasem
a II-a (voi)
  • găinați
(să)
  • găinați
  • găinați
  • găinarăți
  • găinaserăți
  • găinaseți
a III-a (ei, ele)
  • găinea
(să)
  • găineze
  • găinau
  • găina
  • găinaseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • găini
  • găinire
  • găinit
  • găinitu‑
  • găinind
  • găinindu‑
singular plural
  • găinește
  • găiniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • găinesc
(să)
  • găinesc
  • găineam
  • găinii
  • găinisem
a II-a (tu)
  • găinești
(să)
  • găinești
  • găineai
  • găiniși
  • găiniseși
a III-a (el, ea)
  • găinește
(să)
  • găinească
  • găinea
  • găini
  • găinise
plural I (noi)
  • găinim
(să)
  • găinim
  • găineam
  • găinirăm
  • găiniserăm
  • găinisem
a II-a (voi)
  • găiniți
(să)
  • găiniți
  • găineați
  • găinirăți
  • găiniserăți
  • găiniseți
a III-a (ei, ele)
  • găinesc
(să)
  • găinească
  • găineau
  • găini
  • găiniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

găina (lâncezi) găini

etimologie:

  • găină
    surse: DEX '09