8 definiții pentru gândit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GÂNDÍT1 s. n. Faptul de a (se) gândi. Loc. adv. Pe gândite = (bine) socotit, chibzuit. – V. gândi.

gândit1 sn [At: DA ms / E: gândi] (Rar) Formare a unei judecăți, a unui raționament, a unei idei despre ceva sau cineva Cf gândi (1).

GÂNDÍT1 s. n. (Rar) Faptul de a gândi.Expr. Pe gândite = după o îndelungată cugetare. [Formă gramaticală: (În expr.) gândite].

GÂNDÍT n. v. A GÂNDI și A SE GÂNDI. * Pe ~e cu multă chibzuială. A-i da cuiva de ~ a-l face pe cineva să mediteze. /v. a (se) gândi

GÎNDÍT1 s. n. (Rar, numai în expr.) Pe gîndite = după cugetare îndelungată, încet. Lecția curgea mai repede sau mai pe gîndite. DELAVRANCEA, la TDRG. – Formă gramaticală: (în expr.) gîndite.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gândít s. n. (pl. gândíte în loc. pe ~)

gândíte ( pe ~ ) loc. adv.

Intrare: gândit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gândit
  • gânditul
  • gânditu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • gândit
  • gânditului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gândit (s.n.)

  • 1. Faptul de a (se) gândi.
    surse: DEX '09 NODEX
  • comentariu Formă gramaticală (în expresie): gîndite
    surse: DLRLC NODEX

etimologie:

  • vezi gândi
    surse: DEX '09 DEX '98