12 definiții pentru gâlcevi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gâlcevi [At: DOSOFTEI, PS. 368 / Pzi: ~vesc / E: gâlceavă] 1 (Înv) vt A protesta contra cuiva prin vociferări Si: (nob) îngâlcevi. 2 vt (Pop) A se certa. 3 vt (Îvt) A-i disputa cuiva un drept. 4 vtf A învrăjbi două persoane.

GÂLCEVÍ, gălcevesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și pop.) A se certa, a se ciorovăi. – Din gâlceavă.

GÂLCEVÍ, gâlcevesc, vb. IV. Refl. recipr. (Pop.) A se certa, a se ciorovăi. – Din gâlceavă.

A GÂLCEVÍ ~ésc tranz. (persoane) A face să se gâlcevească; a sfădi; a se certa. /Din gâlceavă

A SE GÂLCEVÍ mă ~ésc intranz. A face (concomitent) schimb de vorbe de ocară (unul cu altul); a se sfădi; a se certa. /Din gâlceavă

gâlcevì v. a căuta gâlceavă, a se certa strigând tare.

GÎLCEVÍ, gîlcevesc, vb. IV. Refl. reciproc. A începe sau a porni gîlceava, a se lua la ceartă în gura mare, a se ciorovăi. El află mai-nainte... Ce fată se mărită, ce tînăr se însoară, Care cui face curte, cine s-a gîlcevit. NEGRUZZI, S. II 201. ◊ Fig. Gură fac ca roata morii; Și de-a valma se pornesc, Cum prin gard se gîlcevesc Vrăbii gureșe, cînd norii Ploi vestesc. COȘBUC, P. I 224. ◊ Intranz. (Rar) De-abia cînd soarele se apropia de asfințit mulțimea izbuti să se urnească de la primărie, în jos, spre curtea Iuga, sporovăind și gîlcevind. REBREANU, R. II 185.

gîlcevésc (mă) v. refl. Mă cert zgomotos.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!gâlceví (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se gâlcevéște, imperf. 3 sg. se gâlceveá; conj. prez. 3 să se gâlceveáscă

gâlceví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gâlcevésc, imperf. 3 sg. gâlceveá; conj. prez. 3 sg. și pl. gâlceveáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GÂLCEVÍ vb. v. certa, învrăjbi, supăra.

gîlcevi vb. v. CERTA. ÎNVRĂJBI. SUPĂRA.

Intrare: gâlcevi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gâlcevi
  • gâlcevire
  • gâlcevit
  • gâlcevitu‑
  • gâlcevind
  • gâlcevindu‑
singular plural
  • gâlcevește
  • gâlceviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gâlcevesc
(să)
  • gâlcevesc
  • gâlceveam
  • gâlcevii
  • gâlcevisem
a II-a (tu)
  • gâlcevești
(să)
  • gâlcevești
  • gâlceveai
  • gâlceviși
  • gâlceviseși
a III-a (el, ea)
  • gâlcevește
(să)
  • gâlcevească
  • gâlcevea
  • gâlcevi
  • gâlcevise
plural I (noi)
  • gâlcevim
(să)
  • gâlcevim
  • gâlceveam
  • gâlcevirăm
  • gâlceviserăm
  • gâlcevisem
a II-a (voi)
  • gâlceviți
(să)
  • gâlceviți
  • gâlceveați
  • gâlcevirăți
  • gâlceviserăți
  • gâlceviseți
a III-a (ei, ele)
  • gâlcevesc
(să)
  • gâlcevească
  • gâlceveau
  • gâlcevi
  • gâlceviseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gâlcevi

  • 1. învechit popular A se certa, a se ciorovăi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: certa ciorovăi supăra învrăjbi 3 exemple
    exemple
    • El află mai-nainte... Ce fată se mărită, ce tînăr se însoară, Care cui face curte, cine s-a gîlcevit. NEGRUZZI, S. II 201.
      surse: DLRLC
    • figurat Gură fac ca roata morii; Și de-a valma se pornesc, Cum prin gard se gîlcevesc Vrăbii gureșe, cînd norii Ploi vestesc. COȘBUC, P. I 224.
      surse: DLRLC
    • intranzitiv rar De-abia cînd soarele se apropia de asfințit mulțimea izbuti să se urnească de la primărie, în jos, spre curtea Iuga, sporovăind și gîlcevind. REBREANU, R. II 185.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • gâlceavă
    surse: DEX '09 DEX '98