11 definiții pentru gâdilici


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gâdilici smi [At: CREANGĂ, A. 151 / E: gâdila + -ici] 1 Gâdilătură (3). 2 (Îe) A avea ~ la limbă A te gâdila (4) limba. 3 (Îae) A nu putea ține o taină.

GÂDILÍCI s. n. (Pop. și fam.). Gâdilătură. Expr. A avea gâdilici la limbă = a vorbi (prea) mult, a nu se putea abține să nu vorbească. – Gâdila + suf. -ici.

GÂDILÍCI s. n. (Pop. și fam.; în expr.) A avea gâdilici la limbă, se spune despre un om care vorbește (prea) mult, care nu se poate abține să nu vorbească. – Gâdila + suf. -ici.

GÂDILÍCI n. fam.: A avea ~ la limbă a vorbi multe și de toate; a avea mâncărime de limbă. /a (se) gâdila + suf. ~ici

GÎDILÍCI s. n. (Familiar, numai în expr.) A avea gîdilici la limbă = a avea mîncărime la limbă, v. mîncărime. Moș Roată, după cîte văzuse și după cîte pățise el în viața sa, nu prea punea temei pe vorbele boierești, și avea gîdilici la limbă; adecă, spunea omului verde în ochi, fie cine-a fi, cînd îl scormolea ceva la inimă. CREANGĂ, A. 151.

gădiliciu n. mâncărime (fig.): Moș Roată avea gădiliciu la limbă CR.

gîdilícĭ n., pl. urĭ. Fam. A avea gîdilicĭ la limbă, a avea mîncărime la limbă, gust de vorbă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gâdilíci (pop., fam.) s. n.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

gâdilici, gâdilici s. m. meșter sau ucenic care lucrează încet.

Intrare: gâdilici
substantiv neutru (N60)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gâdilici
  • gâdiliciul
  • gâdiliciu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • gâdilici
  • gâdiliciului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gâdilici

  • surse: DEX '09
    • 1.1. expresie A avea gâdilici la limbă = a vorbi (prea) mult, a nu se putea abține să nu vorbească.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Moș Roată, după cîte văzuse și după cîte pățise el în viața sa, nu prea punea temei pe vorbele boierești, și avea gîdilici la limbă; adecă, spunea omului verde în ochi, fie cine-a fi, cînd îl scormolea ceva la inimă. CREANGĂ, A. 151.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Gâdila + sufix -ici.
    surse: DEX '98 DEX '09