13 definiții pentru furuncul


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FURÚNCUL, furuncule, s. n. Inflamație purulentă a foliculilor firelor de păr ca urmare a unei infecții cu stafilococi, care poate prinde țesuturile învecinate, provocând leziuni întinse ale pielii; abces, buboi. – Din lat. furunculus. Cf. fr. furoncle.

FURÚNCUL, furuncule, s. n. Inflamație purulentă a foliculilor firelor de păr ca urmare a unei infecții cu stafilococi, care poate prinde țesuturile învecinate, provocând leziuni întinse ale pielii; abces, buboi. – Din lat. furunculus. Cf. fr. furoncle.

furuncul sn [At: BIANU, D. S., ap. DA ms / Pl: ~e / E: lat furunculus cf fr furoncle] (Med) Inflamație purulentă a foliculilor firelor de păr ca urmare a unei infecții cu stafilococi, care poate prinde țesuturile învecinate, provocând leziuni întinse ale pielii Si: abces, (pop) buboi, furnicel (1), (reg) furunțel.

FURÚNCUL, furuncule, s. n. Inflamație purulentă locală a țesutului celular subcutaneu și a pielii; buboi.

FURÚNCUL s.n. Inflamație purulentă locală a pielii; abces, buboi. [< lat. furunculus, cf. fr. furoncle].

FURÚNCUL s. n. inflamație purulentă locală a pielii; buboi. (< lat. furunculus, după fr. furoncle)

FURÚNCUL ~e n. Inflamație purulentă a pielii și țesutului subcutanat; buboi; abces. /<lat. furunculus, fr. furoncle

*furúncul n., pl. e (lat. furúnculus, furuncul, d. fur, hoț, fur. V. funicel). Unflătură produsă de o unflare a țesutuluĭ celular de supt pele, numită popular funigel.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

furúncul s. n., pl. furúncule

furúncul s. n., pl. furúncule


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FURÚNCUL s. (MED.) (pop.) buboi, (reg.) furnicel, (prin Transilv.) paisăc.

FURUNCUL s. (MED.) (pop.) buboi, (reg.) furnicel, (prin Transilv.) paisăc.

Intrare: furuncul
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • furuncul
  • furunculul
  • furunculu‑
plural
  • furuncule
  • furunculele
genitiv-dativ singular
  • furuncul
  • furunculului
plural
  • furuncule
  • furunculelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

furuncul

  • 1. Inflamație purulentă a foliculilor firelor de păr ca urmare a unei infecții cu stafilococi, care poate prinde țesuturile învecinate, provocând leziuni întinse ale pielii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: abces buboi furnicel paisăc

etimologie: