frenezie sf [At: NEGRUZZI, S. I, 47 / Pl: ~ii / E: fr frénésie] 1 Stare de excitare excesivă. 2 Pasiune violentă, nestăpânită. 3 (Îlav) Cu ~ Ca în delir. 4 (Îal) Puternic. 5 (Îal) Pasionat.

FRENEZIE, frenezii, s. f. Stare de excitare excesivă, de pasiune nestăpînită, violentă. Asemeni unor vioriști cuprinși de frenezia artei lor, care nu și-ar mai putea opri arcușul... [greierii] ridică deasupra cîmpiei un țîrîit prelung. BOGZA, C. O. 396. Avea în joc aceeași frenezie ca animalele din junglă. CAMIL PETRESCU, U. N. 93. ◊ Loc. adv. Cu frenezie = ca în delir, pasionat; frenetic. Au aplaudat cu frenezie.

FRENEZIE s.f. Excitare excesivă; (p. ext.) pasiune puternică și violentă. ◊ Cu frenezie = ca în delir; frenetic. [Gen. -iei. / cf. fr. frénésie, it. frenesia < gr. phrenesis – tulburare, agitație].

FRENEZIE s. f. stare de excitare, de pasiune nestăpânită, violentă. ♦ cu ~ = frenetic, pasionat. (< fr. frénésie)

FRENEZIE ~i f. Exaltare violentă; pasiune puternică. [Art. frenezia; G.-D. freneziei; Sil. -zi-e] /<fr. frénésie

frenezie f. delir.

*frenezíe f. (fr. frénésie, mlat. phrenésia, d. mgr. și ngr. frenesia. V. frenologie). Delir furios. Fig. Exces în vre-o pasiune: a te deda cu frenezie la joc.

frenezie s. f., art. frenezia, g.-d. art. freneziei; pl. frenezii, art. freneziile (desp. -zi-i-)

frenezie s. f., art. frenezia, g.-d. art. freneziei; pl. frenezii, art. freneziile

frenezie s. f., art. frenezia, g.-d. art. freneziei; pl. frenezii, art. freneziile

frenezie, -ziei gen. a.