8 definiții pentru frecătură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FRECĂTURĂ, frecături, s. f. 1. Frecare. 2. Loc care poartă urma unei frecări. 3. Fig. Mustrare aspră. 4. Fig. (La pl.) Divergențe, neînțelegeri (surde); frecușuri, fricțiuni. – Lat. fricatura.
FRECĂTURĂ, frecături, s. f. 1. Frecare. 2. Loc care poartă urma unei frecări. 3. Fig. Mustrare aspră. 4. Fig. (La pl.) Divergențe, neînțelegeri (surde); frecușuri, fricțiuni. – Lat. fricatura.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de zaraza_joe
- acțiuni
frecătură sf [At: DOSOFTEI, V. S. 92/1 / Pl: ~ri / E: ml fricatura] 1 Frecare (1). 2 Frecare (7). 3 Loc care poartă urma unei frecări (1). 4 (Pfm) Bătaie. 5 (Pfm; fig) Mustrare aspră. 6 (Înv) Frecătoare (2). 7 (Fam; fig; lpl) Divergențe (surde) Si: frecușuri (6), fricțiuni (5).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FRECĂTURĂ, (2) frecături, s. f. 1. Fricțiune. Mi-au tras o frecătură bună cu oțet de leuștean. CREANGĂ, A. 15. Mai încet din frecătură Că-mi sar și dinții din gură. MARIAN, S. 176. 2. Fig. Mustrare. ♦ (La pl.) Divergențe, neînțelegeri.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FRECĂTURĂ ~i f. 1) Rană mică produsă prin frecare. 2) mai ales la pl. fig. Neînțelegere între două sau mai multe persoane. /<lat. fricatura
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
frecătúră f., pl. ĭ. Rezultatu frecăriĭ, fricțiune. Fig. Frecuș, ocară, șicană, prelucrare: ĭ-a tras o frecătură bună.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
frecătură s. f., g.-d. art. frecăturii; pl. frecături
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
frecătură s. f., g.-d. art. frecăturii; pl. frecături
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
frecătură s. f., g.-d. art. frecăturii; pl. frecături
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
frecătură, frecăturisubstantiv feminin
- 1. Frecare. DEX '09 DEX '98sinonime: frecare
- 2. Loc care poartă urma unei frecări. DEX '98 DEX '09
- 3. Mustrare aspră. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: mustrare
- 4. Divergențe, neînțelegeri (surde); frecușuri, fricțiuni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- (1.) Frecție. DLRLCsinonime: frecție
- Mi-au tras o frecătură bună cu oțet de leuștean. CREANGĂ, A. 15. DLRLC
- Mai încet din frecătură Că-mi sar și dinții din gură. MARIAN, S. 176. DLRLC
-
- fricatura DEX '09 DEX '98