19 definiții pentru frânghie (sfoară) frâmbie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FRÂNGHÍE1, frânghii, s. f. Fir lung și gros făcut din mai multe fibre vegetale sau din fire animale, precum și din fibre sintetice, răsucite una în jurul alteia; funie. [Acc. și: (reg.) frấnghie] – Lat. fimbria.

FRÂNGHÍE1, frânghii, s. f. Fir lung și gros făcut din mai multe fibre vegetale sau din fire animale, precum și din fibre sintetice, răsucite una în jurul alteia; funie. [Acc. și: (reg.) frấnghie] – Lat. fimbria.

frânghie1 sf [At: DOSOFTEI, PS. 150 / A: (reg) frân~ / V: (îRg) frâmbie, frimhie, fimbrie, fimbră, (rar) frin~, (reg) frumghie / Pl: ~ii / E: ml fimbria] 1 (Îrg) Franj (1). 2 Ornament la marginea de jos a traistei ciobănești sau a prosoapelor Si: canaf, ciucure, (reg) țarțam Cf ceapraz, (pop) țurțure. 3 (Reg) Brăcinar. 4 (Reg) Brâu. 5 (Reg) Cingătoare. 6 (Reg; îe) A-l strânge pe cineva frâmbiile A fi constrâns de împrejurări. 7 (Reg) Fașă (cu care se înfășoară copiii mici). 8 (Reg) Îndoitură. 9 (Reg) Jurubiță. 10 Fir lung și gros făcut din mai multe fibre vegetale sau din fire animale, precum și din fibre sintetice, răsucite una în jurul alteia Si: funie (1), odgon, (pop) ștreang. 11 (Reg) Piedică la moara de vânt.

FRÂNGHÍE ~i f. Sfoară groasă confecționată prin răsucirea mai multor fire unul în jurul altuia; funie. [G.-D. frânghiei; Sil. -ghi-e] /<lat. fimbria

frânghie f. funie din cânepă netoarsă. [Vechiu-rom. frâmbie, ciucure (Banat frânghie, fașă) = lat. FIMBRIA: termen de origină dialectală].

FRÎNGHÍE2, frînghii, s. f. Fir lung și gros, făcut din mai multe sfori răsucite una în jurul alteia; funie. I-au legat cu frînghii. DUMITRIU, N. 130. S-au repezit toți ca pisicile pe scările de frînghie în catarge. BART, E. 273. Făcură într-o casă veche o sală de teatru... ca să gioace pantomima și danțul pe frînghie. NEGRUZZI, S. I 341. (Cu aluzie la spînzurătoare) Noi gîndeam să-ți dăm sopon și frînghie. CREANGĂ, P. 331. – Accentuat și: (regional) frî́nghie.

frî́mbie f. (lat. fĭmbria, cĭucure, d. fibra, fibră; pv. fiemnha, fr. frange. D. rom. vine moravu și rut. frémbia. V. franj. Cp. cu canaf). Est. Rar. Uriĭoc, pĭedin, fire rămase nețesute la capătu uneĭ stofe. Olt. Ban. Serbia. Frînghie. Brăcinar, cingătoare. Frînghie. Maram. Frînghie.

frî́nghie și (sud) -íe f. (d. frîmbie). Funie, sfoară foarte groasă (de întins rufele, de legat la catargurile corăbiilor ș. a.). Lucrurĭ întinse pe o frînghie: a spălat treĭ frînghiĭ de rufe.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

frânghíe (sfoară) s. f., art. frânghía, g.-d. art. frânghíei; pl. frânghíi, art. frânghíile

frânghíe s. f., art. frânghía, g.-d. art. frânghíei; pl. frânghíi, art. frânghíile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FRÂNGHÍE s. v. brâu, canaf, cingătoare, ciucure.

FRÂNGHÍE s. funie, (pop.) ștreang, (Ban., Transilv. și Olt.) paivan, (Transilv. și Maram.) șpargă, (Ban., Transilv. și Bucov.) ștric, (înv.) ață, (arg.) tău. (A legat ceva cu o ~.)

frânghie s. v. BRÎU. CANAF. CINGĂTOARE. CIUCURE.

FRÎNGHIE s. funie, (pop.) ștreang, (Ban., Transilv. și Olt.) paivan, (Transilv. și Maram.) șpargă, (Ban., Transilv. și Bucov.) ștric, (înv.) ață, (arg.) tău. (A legat animalul cu o ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

frînghíe (-íi), s. f.1. (Înv.) Ciucure, canaf. – 2. (Banat) Centură, cingătoare. – 3. (Olt.) Scul de lînă. – 4. Sfoară. – Var. frîmbie, frimbie, fimbrie, fringhie. Lat. fῑmbria (Pușcariu 653; Candrea-Dens., 650; REW 3308; DAR), cf. prov. fremnha, fr. frange. După Byck-Graur, BL, I, 21, i din var. s-ar explica prin pl., ipoteză care ni se pare insuficientă. Pentru it. frangia, cf. Battisti, III, 1707. Der. frînghier, s. m. (persoană care face sau vinde frînghii); frînghierit, s. n. (totalitatea frînghiilor necesare la pescuit); frînghiuță, s. f. (dim. de la frînghie; plantă, Funaria hygrometrica); frînguială, s. f. (Trans., lovire, crăpare). – Din rom. provin slov. frembia, rut. frembija (Miklosich, Wander., 15; Candrea, Elemente, 404).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

Intrare: frânghie (sfoară)
frânghie substantiv feminin
  • pronunție: frânghie, frânghie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frânghie
  • frânghia
plural
  • frânghii
  • frânghiile
genitiv-dativ singular
  • frânghii
  • frânghiei
plural
  • frânghii
  • frânghiilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frâmbie
  • frâmbia
plural
  • frâmbii
  • frâmbiile
genitiv-dativ singular
  • frâmbii
  • frâmbiei
plural
  • frâmbii
  • frâmbiilor
vocativ singular
plural

frânghie (sfoară) frâmbie

  • 1. Fir lung și gros făcut din mai multe fibre vegetale sau din fire animale, precum și din fibre sintetice, răsucite una în jurul alteia.
    exemple
    • I-au legat cu frînghii. DUMITRIU, N. 130.
      surse: DLRLC
    • S-au repezit toți ca pisicile pe scările de frînghie în catarge. BART, E. 273.
      surse: DLRLC
    • Făcură într-o casă veche o sală de teatru... ca să gioace pantomima și danțul pe frînghie. NEGRUZZI, S. I 341.
      surse: DLRLC
    • (Cu aluzie la spânzurătoare) Noi gîndeam să-ți dăm sopon și frînghie. CREANGĂ, P. 331.
      surse: DLRLC

etimologie: