7 definiții pentru forfecare
Explicative DEX
FORFECARE, forfecări, s. f. 1. Acțiunea de a forfeca și rezultatul ei; forfecătură. 2. Solicitare simplă a unei piese, a unei bare, a unui arbore etc. prin acțiunea unor forțe opuse care acționează transversal. – V. forfeca.
FORFECARE, forfecări, s. f. 1. Acțiunea de a forfeca și rezultatul ei; forfecătură. 2. Solicitare simplă a unei piese, a unei bare, a unui arbore etc. prin acțiunea unor forțe opuse care acționează transversal. – V. forfeca.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de zaraza_joe
- acțiuni
forfecare sf [At: DA ms / Pl: ~cări / E: forfeca] 1 Tăiere în bucăți cu foarfecele sau cu un alt obiect tăios Si: forfecătură (1). 2 (Fig) Cercetare a unei opere literare sau științifice cu o minuțiozitate exagerată, cu scopul de a o critica și de a o pune într-o lumină defavorabilă. 3 (Fig) Critică aspră. 4 (Fig) Mustrare severă. 5 Bătaie. 6 Bodogănire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
forfecare s. f., g.-d. art. forfecării; pl. forfecări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
forfecare s. f., g.-d. art. forfecării; pl. forfecări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
forfecare s. f., g.-d. art. forfecării; pl. forfecări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
FORFECARE s. forfecătură.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FORFECARE s. forfecătură.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
forfecare, forfecărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a forfeca și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98sinonime: forfecătură
- 2. Solicitare simplă a unei piese, a unei bare, a unui arbore etc. prin acțiunea unor forțe opuse care acționează transversal. DEX '09 DEX '98
etimologie:
- forfeca DEX '98 DEX '09