fobie sf [At: DA ms / Pl: ~ii / E: fr phobie] 1 Stare patologică de neliniște și de frică obsedantă, lipsită de o cauză obiectivă sau precisă. 2 Repulsie pentru ceva.

FOBIE, fobii, s. f. Stare bolnăvicioasă de frică obsedantă și fără cauză obiectivă.

FOBIE s.f. Stare de frică bolnăvicioasă, obsedantă și nemotivată. ♦ Repulsie, antipatie pentru ceva. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „teamă (patologică) de”, „aversiune față de ceva”, „fobie”. [Gen. -iei. / < fr. phobie, cf. it. fobia, gr. phobos – frică].

FOBIE¹ s. f. stare de frică bolnăvicioasă, obsedantă și nemotivată. ◊ repulsie, antipatie pentru ceva. (< fr. phobie)

FOBIE ~i f. 1) Stare de teamă obsedantă. 2) Repulsie excesivă față de ceva; aversiune nerezonabilă. [Art. fobia; G.-D. fobiei; Sil. -bi-e] /<fr. phobie

*fobíe f. (vgr. phóbos, frică). Cuv. care, în compozițiune, înseamnă fricos de saŭ urîtor de, frică de saŭ ură de: anglofob, -bíe, rusofobie, idrofobie.

fobie s. f., art. fobia, g.-d. art. fobiei; pl. fobii, art. fobiile (desp. -bi-i-)

fobie s. f., art. fobia, g.-d. art. fobiei; pl. fobii, art. fobiile

fobie s. f., art. fobia, g.-d. art. fobiei; pl. fobii, art. fobiile

Fobie ≠ manie

FOBIE. Subst. Fobie, frică, neliniște; repulsie, antipatie. Acrofobie; agorafobie; androfobie; antropofobie; cinofobie; claustrofobie; ginecofobie (livr.); hematofobie.; hldrofobie; metalofobie (rar); microfobie; monofobie; necrofobie; nosofobie; panfobie, pantofobie; parazitofobie; pirofobie; sitofobie; talasofobie; tanatofobie; toxofobie; zoofobie. Antropofob; hidrofob; necrofob. V. antipatie, boală, frică.