FLANC, flancuri, s. n. 1. Extremitatea laterală a unei formații sau a unui dispozitiv de luptă. ♦ Loc. adj. (Mil.) De flanc = dintr-o parte. ♦ Loc. adv. În flanc (cîte unul) = unul în spatele altuia. 2. Foaie de carton, de celuloid, de plumb sau de ceară, folosită în poligrafie pentru prepararea, prin presare, a matrițelor de stereotipie și de galvanoplastie. – Fr. flanc.