Definiția cu ID-ul 900364:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FLANC, flancuri, s. n. 1. Extremitatea laterală a unei formații sau a unui dispozitiv de luptă. Tînărul din flancul rîndului meu s-a oprit. SAHIA, U.R.S.S. 64. La bătălia de la Mirăslău (1600, sept. 8), vedem pe Mihai a-și acoperi flancurile, așezîndu-și armata între rîul Marus și un deal. BĂLCESCU, O. I 29. ◊ Loc. adj. (Mil.) De flanc = dintr-o parte. Lovituri de flanc. Foc de flanc.Loc. adv. În flanc (cîte unul) = unul în spatele altuia. Cînd sergentul... era un pic afumat, trimitea plutonul, în flanc cîte unul, să-i aducă apă. CAMILAR, N. I 375. Un rînd de tractoare merg înspre răsărit, greoaie, cu aburi, înșirate în flanc. SAHIA, U.R.S.S. 95. 2. (Tipogr.) Foaie de carton, de celuloid, de plumb sau de ceară, folosită în poligrafie pentru prepararea, prin presare, a matrițelor de stereotipie și de galvanoplastie.