12 definiții pentru flăcăraie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

flăcăraie sf [At: ODOBESCU, S. III, 212 / E: flacără + -aie] 1 Flacără mare Si: bâlbără, bâlboare, bâlbătaie, bobotaie, flăcărie, hopătaie, pălălaie, vâlvătaie, vâlvoare. 2 Flăcări produse de arderea hidrogenului degajat din corpuri în descompunere și care apar uneori pe Pământ, mai ales deasupra locurilor mocirloase.

FLĂCĂRÁIE s. f. (Rar) 1. Flacără mare; vâlvătaie, pălălaie, flăcărie. 2. Flăcări produse de arderea hidrogenului degajat din corpuri în descompunere și care apar uneori pe pământ, mai ales deasupra locurilor mocirloase. – Flacără + suf. -aie.

FLĂCĂRÁIE s. f. 1. Flacără mare; vâlvătaie, pălălaie, flăcărie. 2. Flăcări produse de arderea hidrogenului degajat din corpuri în descompunere și care apar uneori pe pământ, mai ales deasupra locurilor mocirloase. – Flacără + suf. -aie.

FLĂCĂRÁIE, flăcăraie, s. f. 1. Flacără mare; vîlvătaie, pălălaie, bobotaie. Se apropie norul ca o flăcăraie. ISPIRESCU, L. 225. Descălecai la flăcăraia trosnitoare a brazilor. ODOBESCU, S. III 212. 2. Flăcări produse de arderea hidrogenului degajat din corpuri în descompunere și care apar mai ales deasupra locurilor mocirloase. Flăcăraiele ce ies noaptea de pe fața unui gorgan. ODOBESCU, S. II 267.

FLĂCĂRÁIE f. 1) Flacără mare. 2) la pl. Flăcări care apar uneori în locuri mlăștinoase prin arderea hidrogenului degajat de substanțele organice în descompunere. [Sil. -ra-ie] /flacără + suf. ~aie

flăcăraie f. 1. flacără mare; 2. pl. flacări ușoare cari se degajază noaptea din locurile mlăștinoase.

flăcăráĭe f. Mare flacără. V. pălălaĭe.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

flăcăráie (rar) s. f., art. flăcăráia, g.-d. art. flăcăráiei

flăcăráie s. f., art. flăcăráia, g.-d. art. flăcăráiei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FLĂCĂRÁIE s. v. vâlvătaie.

FLĂCĂRAIE s. pară, pălălaie, pîrjol, văpaie, vîlvătaie, vîlvoare, (rar) pălălaică, (pop.) bobot, bobotaie, (reg.) pălălăială, vîlvaie, vîlvăraie, (prin vestul Transilv.) babură, (Olt.) bălbălău. (O imensă ~ de la incendiu.)

Intrare: flăcăraie
flăcăraie substantiv feminin
substantiv feminin (F129)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • flăcăraie
  • flăcăraia
plural
  • flăcăraie
  • flăcăraiele
genitiv-dativ singular
  • flăcăraie
  • flăcăraiei
plural
  • flăcăraie
  • flăcăraielor
vocativ singular
plural