14 definiții pentru fistic (arbore)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FISTÍC, (1) fistici, s. m., (2) s. n. 1. Arbore din țările calde cu flori mici de culoare verde și cu fructe conținând sâmburi comestibili (Pistacia vera). 2. Fruct al fisticului (1), cu sâmburele verde, uleios și plăcut la gust. [Var.: (2) fâstấc s. m.] – Din tc. fıstıc, ngr. fistíki.

fistic [At: ALECSANDRI, T. 449 / V: fâstâc (Pl: fâstăchi), (înv 2) festec, fes~, feștec, vâstâc sn / Pl: (înv) ~ici sm, ~uri sn / E: tc fistic, ngr φιστίϰι] 1 sm Arbore din țările calde cu flori mici de culoare verde și cu fructe conținând sâmburi comestibili (Pistacia vera). 2 sm Fruct al fisticului (1), cu sâmburele verde, uleios și, când e prăjit, plăcut la gust.

FISTÍC s. m. 1. Arbore din țările calde cu flori mici de culoare verde și cu fructe conținând sâmburi comestibili (Pistacia vera). 2. Fruct al fisticului (l), cu sâmburele verde, uleios și plăcut la gust. [Var.: (2) fâstấc s. m.] – Din tc. fıstıc, ngr. fistíki.

FISTÍC1 s. m. Arbust cu flori verzi și cu fructe comestibile (Pistacia vera).

FISTÍC2 ~ci m. Arbore exotic cu flori mici, de culoare verde-gălbuie, și cu fructe comestibile, bogate în ulei. /<turc. fistik, ngr. fistiki

fistic, m. nucșoară lunguiață conținând un sâmbure verde plăcut la gust, rodul oleaginos al arbustului cu acelaș nume (Pistacia vera). [Mold. făstâc = turc. FYSTYK].

fistíc m. (turc. pers. fystyk, ngr. fistiki, vgr. pistáke, lat. pistácia, it. pistáccio, fr. pistache; vsl. pistikŭ). Vest. Un copăcel anacardiaceŭ originar din Persia (pistacia vera) care face niște fructe verzuĭ oleaginoase comestibile învălite în două găocĭ. Fructul acestuĭ copăcel (pl. ob. n. fisticurĭ). – În est fîstîc (numai m.).

arachidă f. plantă (numită obișnuit fistic) din familia leguminoaselor, cultivată la tropice pentru uleiul gras al fructului ei.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fistíc1 (arbore) s. m., pl. fistíci

fistíc (arbore) s. m., pl. fistíci


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

fistíc (fistíci), s. m.1. Arbore din țările calde cu fructe conținînd sîmburi comestibili. – 2. (S. n.) fructul fisticului. – Var. (înv.) fîstîc. Tc. fistik, arab. fostuq, per. festuq (Șeineanu, II, 173; Lokotsch 620; Ronzevalle 124), cf. ngr. φυστίϰι, alb. festek (Meyer 100), lat. med. festechum, fr. fustet, sp. alfóncigo, port. fistico; cf. forma paralelă din per. pistaq, de unde ngr. πιστάϰη, lat. med. pistacia, fr. pistache, sp. pistacho, sl. pistikŭ.Der. fistichiu, adj. (înv., verde gălbui; înv., extravagant), din tc. fistiki; fîstîci, vb. (a tulbura, a năuci, a zăpăci), probabil aluzie la culoarea palidă care caracterizează tulburarea, cf. sfecli; fîstîceală, s. f. (confuzie).

Intrare: fistic (arbore)
fistic1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fistic
  • fisticul
  • fisticu‑
plural
  • fistici
  • fisticii
genitiv-dativ singular
  • fistic
  • fisticului
plural
  • fistici
  • fisticilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fistic (arbore)

  • 1. Arbore din țările calde cu flori mici de culoare verde și cu fructe conținând sâmburi comestibili (Pistacia vera).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: