9 definiții pentru firoscos (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FIROSCÓS, -OÁSĂ, firoscoși, -oase, adj., s. m. și f. (Fam. și pop.; adesea ir.) (Om) priceput la toate, învățat și deștept. – Filosof + [din] fire scos.

firoscos, ~oa a [At: ISPIRESCU, L. 247 / V: filo~, hilo~ / Pl: ~oși, ~oase / E: filozof + [din] fire scos] (Pfm; irn) 1-2 smf, a (Om) priceput la toate, învățat și deștept.

FIROSCÓS, -OÁSĂ, firoscoși, -oase, adj., s. m. și f. (Fam. și pop.; adesea ir.) (Om) priceput la toate, învățat și deștept. – Filozof + [din] fire scos.

FIROSCÓS, -OÁSĂ, firoscoși, -oase, adj. (Familiar și popular, adesea ironic) Priceput la toate, învățat și deștept. Tocmai dumneata... o să te găsești mai firoscos? ISPIRESCU, L. 247. Cum te-ai brodit tu mai cu moț. Mai firoscos decît noi toți? TEODORESCU, P. P. 111. ◊ (Substantivat) Apoi mă-ta e un fel de firoscoasă, a încuviințat lelea Ileana. SADOVEANU, N. F. 59. Mitrea ăsta are minte de firoscos, trebuie dat la învățătură. SADOVEANU, M. C. 6. Unii, cei firoscoși și proștii... rîd ori strîmbă nasul cînd vorbesc de Domnica și Sultana. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 294.

firoscos a. și m. 1. filozof, învățat: câte basme firoscoșii spunea în vileag PANN; 2. mintos, priceput: tocmai dumniata o să te găsești mai firoscos? ISP.; 3. șiret: vulpea firoscoasă ISP. [Alterațiune din filozof: poporul crede că oamenii prea învățați își pierd mințile; de unde firoscos, adică scos din fire, nebun (cf. Boccacio, II, 9: Non sono filosofo), dar și sfătos, bun de gură].

*firoscós, -oásă s. și adj. (stricat din filosof). Pop. Filosof. Mintos, priceput. Șiret. V. filfison.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!firoscós (pop., fam) (-ros-cos/-ro-scos) adj. m., s. m., pl. firoscóși; adj. f., s. f. firoscoásă, pl. firoscoáse

firoscós adj. m., s. m., pl. firoscóși; f. sg. firoscoásă, pl. firoscoáse


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

firoscós (firoscóși), s. m. – Pedant, atotștiutor. Formație umoristică, pe baza lui filosof plecînd probabil de la o pronunțare *firosof, (cf. filosof), combinat cu (din) fire scos „dezechilibrat; nebun”. După Hasdeu, Col. lui Traian, 1883, p. 242, direct din lat. philosophus, ipoteză gratuită.

Intrare: firoscos (s.m.)
  • silabație: fi-ros-cos, fi-ro-scos
substantiv masculin (M6)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • firoscos
  • firoscosul
  • firoscosu‑
plural
  • firoscoși
  • firoscoșii
genitiv-dativ singular
  • firoscos
  • firoscosului
plural
  • firoscoși
  • firoscoșilor
vocativ singular
  • firoscosule
plural
  • firoscoșilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

firoscos, -oasă firoscoasă firoscos (2)

  • 1. familiar popular adesea ironic (Om) priceput la toate, învățat și deștept.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 5 exemple
    exemple
    • Tocmai dumneata... o să te găsești mai firoscos? ISPIRESCU, L. 247.
      surse: DLRLC
    • Cum te-ai brodit tu mai cu moț, Mai firoscos decît noi toți? TEODORESCU, P. P. 111.
      surse: DLRLC
    • Apoi mă-ta e un fel de firoscoasă, a încuviințat lelea Ileana. SADOVEANU, N. F. 59.
      surse: DLRLC
    • Mitrea ăsta are minte de firoscos, trebuie dat la învățătură. SADOVEANU, M. C. 6.
      surse: DLRLC
    • Unii, cei firoscoși și proștii... rîd ori strîmbă nasul cînd vorbesc de Domnica și Sultana. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 294.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Filosof + [din] fire scos.
    surse: DEX '09