firoscos a. și m. 1. filozof, învățat: câte basme firoscoșii spunea în vileag PANN; 2. mintos, priceput: tocmai dumniata o să te găsești mai firoscos? ISP.; 3. șiret: vulpea firoscoasă ISP. [Alterațiune din filozof: poporul crede că oamenii prea învățați își pierd mințile; de unde firoscos, adică scos din fire, nebun (cf. Boccacio, II, 9: Non sono filosofo), dar și sfătos, bun de gură].