10 definiții pentru finisaj


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FINISÁJ, finisaje, s. n. Finisare. – Din fr. finissage.

FINISÁJ, finisaje, s. n. Finisare. – Din fr. finissage.

finisaj sn [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 267 / Pl: ~e, (iuz) ~uri / E: fr finissage] Ultima operație pentru definitivarea formei sau a aspectului unui produs Si: finisare (2).

FINISÁJ, finisajuri, s. n. (Tehn.) Operație sau ansamblu de operații finale, prin care se dă forma sau aspectul ultim unui produs sau unei lucrări; finisare. Finisajul și ajustajul în filatura bumbacului prezintă o deosebită importanță.

FINISÁJ s.n. Finisare. [Pl. -je, -juri. / < fr. finissage].

FINISÁJ s. n. finisare. (< fr. finissage)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

finisáj s. n., pl. finisáje

finisáj s. n., pl. finisáje


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FINISÁJ s. v. definitivare.

FINISAJ s. definitivare, finisare. (~ unei lucrări.)

Intrare: finisaj
finisaj1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • finisaj
  • finisajul
  • finisaju‑
plural
  • finisaje
  • finisajele
genitiv-dativ singular
  • finisaj
  • finisajului
plural
  • finisaje
  • finisajelor
vocativ singular
plural
finisaj2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • finisaj
  • finisajul
  • finisaju‑
plural
  • finisajuri
  • finisajurile
genitiv-dativ singular
  • finisaj
  • finisajului
plural
  • finisajuri
  • finisajurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

finisaj

etimologie: