DEFINITIVARE, definitivări, s. f. Acțiunea de a definitiva și rezultatul ei; definitivat. – V. definitiva.

definitivare sf [At: SADOVEANU, O. XX, 518 / Pl: ~vări / E: definitiva] 1-2 Aducere la o formă definitivă Si: definitivat¹ (1-2). 3 Stabilire cu precizie Si: definitivat¹ (3). 4 (Pex) Conducere la un bun sfârșit Si: definitivat¹ (4). 5 (Pex) Finalizare. 6 Obținere prin concurs de către cineva să rămână definitiv într-un post Si: definitivat¹ (6). 7-8 (Spc) (Ordin de) numire definitivă într-un post. 9-10 (Rar) Stabilire a cuiva cu domiciliul undeva (definitiv sau) pentru multă vreme Si: definitivat¹ (7-8).

DEFINITIVARE, definitivări, s. f. Acțiunea de a definitiva și rezultatul ei; (rar) definitivat. – V. definitiva.

DEFINITIVARE, definitivări, s. f. Acțiunea de a definitiva și rezultatul ei. Definitivarea lucrărilor.

DEFINITIVARE s.f. Acțiunea de a definitiva și rezultatul ei. ♦ Ansamblul lucrărilor necesare pentru amenajarea părții carosabile a unui drum în vederea modernizării acesteia. [< definitiva].

DEFINITIVARE s. f. 1. acțiunea de a definitiva. 2. ansamblu de lucrări necesare pentru amenajarea părții carosabile a unui drum în vederea modernizării. (< definitiva)

definitivare s. f., g.-d. art. definitivării; pl. definitivări

definitivare s. f., g.-d. art. definitivării; pl. definitivări

definitivare s. f., g.-d. art. definitivării; pl. definitivări

DEFINITIVARE s. 1. finisaj, finisare. (~ unei lucrări.) 2. titularizare. (~ în învățământ.)

DEFINITIVARE s. finisaj, finisare. (~ unei lucrări.)