9 definiții pentru filotim (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FILÓTIM, -Ă, filotimi, -e, adj., s. n. (Înv.) 1. Adj. (Despre oameni) Generos, darnic, galanton. 2. S. n. Filodormă. [Acc. și: filotím] – Din ngr. filótimos.

FILÓTIM, -Ă, filotimi, -e, adj., s. n. (Înv.) 1. Adj. (Despre oameni) Generos, darnic, galanton. 2. S. n. Filodormă. [Acc. și: filotím] – Din ngr. filótimos.

filotim, ~ă [At: ALECSANDRI, T. 1354 / A și: ~tim / Pl: ~i, ~e / E: ngr φίλότιμος] (Înv) 1 a (D. oameni) Generos. 2 a (D. oameni) Galanton. 3 sn Filodormă.

FILÓTIM, -Ă, filotimi, -e, adj. (Învechit) Generos, darnic; galantom. Ce bărbat falnic... și ce bunătate, ce filotim cu femeile cumsecade. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 28. ♦ (Substantivat, n.) Dar prin care cineva vrea să se arate generos. Posesorul este ținut a-mi număra mie cîte 600 de galbini pe an, drept filotim. ALECSANDRI, T. 1354.

FILÓTIM1 ~i m. Plată nelegală pe care o pretinde cineva în schimbul unui privilegiu; filodormă. /<ngr. filótimos

filotim a. ambițios: om cinstit și filotim CAR. ║ n. îndemnizare (termen juridic ieșit din uz): posesorul moșiei este dator a-mi număra 660 galbeni drept filotim AL. [Gr. mod.].

*filótim, -ă adj. (ngr. filótimos). Fam. Amabil, generos. Adv. În mod amabil, generos. S. n., pl. e. Despăgubire p. cedarea unuĭ comerciŭ, unuĭ contract.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

filótim2 (înv.) s. n., pl. filótime

Intrare: filotim (s.n.)
filotim2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • filotim
  • filotimul
  • filotimu‑
plural
  • filotime
  • filotimele
genitiv-dativ singular
  • filotim
  • filotimului
plural
  • filotime
  • filotimelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

filotim (s.n.)

etimologie: