filogenie sf [At: LTR / V: (înv) ~oghe~ / E: fr phylogénie] 1 Procesul evoluției formelor organice ori a unui grup de animale sau de plante în cursul dezvoltării istorice a lumii vii Si: filogeneză. 2 Ramură a biologiei care studiază filogenia (1).

FILOGENIE s. f. (Biol.) Procesul evoluției formelor organice ori a unui grup de animale sau de plante, de cînd există viață pe pămînt. ♦ Ramură a biologiei care se ocupă cu stabilirea filiației speciilor unui grup de animale sau de plante și cu studierea dezvoltării lor în decursul vremii.

FILOGENIE s.f. Evoluția formelor organice ale unei specii ori ale unui grup de animale sau de plante; filogeneză. ♦ Ramură a biologiei care studiază filiația speciilor și dezvoltarea lor în cursul vremii. [Gen. -iei. / < fr. phylogénie].

FILOGENIE s. f. 1. originea și evoluția organismelor animale și vegetale de-a lungul timpului; filogeneză. 2. ramură a biologiei care studiază filiația speciilor și dezvoltarea lor în cursul vremii. (< fr. phylogénie)

FILOGENIE f. v. FILOGENEZĂ. /<fr. phylogénie

*filogeníe f. (vgr. phýle, trib, și -genie, greșit pus îld. -gonie din cozmo-gonie). Șt. nat. Fazele pin care aŭ trecut predecesoriĭ uneĭ speciĭ într’un timp îndelungat. V. ontogenie.

filoghenie sf vz filogenie

filogenie s. f., art. filogenia, g.-d. filogenii, art. filogeniei

filogenie s. f., art. filogenia, g.-d. filogenii, art. filogeniei

filogenie s. f., art. filogenia, g.-d. filogenii, art. filogeniei

FILO-₂ „neam, specie, rasă”. ◊ gr. phylon „rasă, trib, rudă” > fr. phylo-, germ. id., engl. id., it. filo- > rom. filo-. □ ~cenogeneză (v. ceno-₁, v. -geneză), s. f., dezvoltare istorică a tipurilor de vegetație; ~embriogeneză (v. embrio-, v. -geneză), s. f., evoluție datorată modificării cursului dezvoltării embrionare; ~genetic (v. -genetic), adj., (despre un sistem de clasificare) care urmărește aplicarea procesului de filogenie; ~geneză (v. -geneză), s. f., filogenie* (1); ~genie (v. -genie₁), s. f., 1. Proces de evoluție a formelor organice ale unei specii ori ale unui grup de plante sau de animale în cursul dezvoltării istorice a lumii vii; sin. filogeneză. 2. Ramură a biologiei care cercetează filiația speciilor și dezvoltarea lor de-a lungul timpului; ~gerontic (v. -gerontic), adj., (despre un organism) aflat în faza de îmbătrînire a evoluției sale.

FILOGENIE s. (BIOL.) filogeneză. (~ unor organisme.)

FILOGENIE s. (BIOL.) filogeneză. (~ unor organisme.)