FILIERĂ, filiere, s. f. 1. Placă de oțel perforată prin care se trage în fire (sau în bare) un material (metalic) ductil. ♦ Piesă de metal cilindrică, având fundul prevăzut cu orificii, prin care se trage în fire soluția de mătase artificială sau de fibre textile obținută pe cale chimică. 2. Dispozitiv folosit pentru tăierea unui filet (1). 3. Fig. Succesiune de mijloace, de trepte, de etape etc. care intervin până la un anumit rezultat. [Pr.: -li-e-] – Din fr. filière.

filieră sf [At: IOANOVICI, TEHN. 221 / P: ~lie~ / Pl: ~re / E: fr filière] 1 Placă de oțel perforată prin care se trage în fire (sau în bare) un material (metalic) ductil. 2 Piesă de metal cilindrică, având fundul prevăzut cu orificii, prin care se trage în fire soluția de mătase artificială sau de fibre textile obținută pe cale chimică. 3 Orificiu prin care o omidă sau un păianjen emite firul de mătase. 4 Dispozitiv folosit pentru tăierea unui filet (1). 5 (Fig) Succesiune de mijloace, de etape etc. care intervin până la un anumit rezultat. 6 (Fig) Cale.

FILIERĂ, filiere, s. f. 1. Placă de oțel prin care se trage în fire (sau în bare) un material (metalic) ductil. ♦ Piesă de metal cilindrică, având fundul prevăzut cu orificii, prin care se trage în fire soluția de mătase artificială sau de fibre textile obținută pe cale chimică. 2. Dispozitiv folosit pentru tăierea unui filet (1). 3. Fig. Succesiune de mijloace, de trepte, de etape etc. care intervin până la un anumit rezultat. [Pr.: -li-e-] – Din fr. filière.

FILIERĂ, filiere, s. f. 1. Placă de oțel perforată, prin care se trage în fire sau în bare un material metalic ductil. Jos mișună oamenii... sărind ca țapii rîurile de sîrmă înroșită, trasă la filieră. SAHIA, N. 33. ♦ Piesă de metal cilindrică, avînd orificii prin care se trage în fire soluția de mătase artificială. 2. Dispozitiv folosit la tăierea unui filet pe o bară sau pe o țeavă. 3. Fig. Intermediu, mijlocire, cale. Cuvîntul «artilerie» a intrat în limba romînă din franceză, prin filieră rusă. ♦ Succesiune de grade într-o carieră. – Pronunțat: -li-e-.

FILIERĂ s.f. 1. Piesă cu găuri prin care se trage un material în fire sau în bare. ♦ Piesă prevăzută cu găuri foarte mici care servește la filarea mătăsii artificiale. ♦ Orificiu prin care o omidă sau un paianjen emite firul de mătase. 2. Dispozitiv pentru tăierea unui ghivent. 3. (Fig.) Drum, cale, fir, succesiune, mijlocire. ♦ Succesiunea gradelor într-o carieră. [Pron. -li-e-. / < fr. filière, cf. it. filiera].

FILIERĂ s. f. 1. dispozitiv pentru tăierea filetelor (1) sau pentru trefilarea sârmei. 2. piesă prevăzută cu găuri foarte mici care servește la filarea mătăsii artificiale; duză (3). 3. orificiu prin care o omidă sau un păianjen secretă firul de mătase. 4. (fig.) drum, cale, fir, mijlocire. ◊ succesiune a gradelor într-o carieră. (< fr. filière)

FILIERĂ ~e f. 1) (în industria textilă, metalurgică etc.) Piesă prevăzută cu un orificiu care servește pentru filarea unor materiale. 2) Unealtă folosită pentru tăierea fileturilor exterioare. 3) fig. Cale intermediară, mediatoare; intermediu. 4) Succesiune de trepte, urmate în decursul unei cariere. [Sil. -li-e-] /<fr. filière

filieră f. 1. străcurătoare; 2. fig. serie de formalități, de obstacole.

*filiéră f., pl. e (fr. filière, d. fil, fir). Un instrument de oțel de supțiat firele metalice. Porii pin care unele insecte scot pînza. Fig. Serie de formalitățĭ, de obstacule peste care trebuĭe să trecĭ pînă să ajungĭ la scop.

filieră (desp. -li-e-) s. f., g.-d. art. filierei; pl. filiere

filieră (-li-e-) s. f., g.-d. art. filierei; pl. filiere

filieră s. f. (sil. -li-e-), g.-d. art. filierei; pl. filiere

filieră

FILIERĂ s. 1. v. cale. 2. (TEXT.) duză.

FILIERĂ s. 1. cale, intermediu, mijlocire. (Pe ce ~ a ajuns la noi?) 2. (TEXT.) duză.