9 definiții pentru fierbător (persoană)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FIERBĂTÓR, (1) fierbători, s. m., (2) fierbătoare, s. n. 1. S. m. Muncitor industrial care execută operațiile de fierbere în cadrul extragerii sau prelucrării unor materii prime. 2. S. n. (Tehn.) Aparat sau instalație care servește la fierberea unor lichide; plonjor. – Fierbe + suf. -ător.

fierbător, ~oare [At: DOSOFTEI, V. S. II, 52/1 / V: (reg) herbătoare sf / Pl: (2-5) ~i sm, sf, (1, 6) ~oare a, sn / E: fierbe + -ător] 1 a (Iuz; d. un obiect) În care fierbe ceva. 2 sf (Înv; nob) Fierbere. 3 sf (Înv; nob) Lichid de fierbere. 4 sf (Reg) Fierbărie. 5 sf (Reg) Loc în râu unde apa se ridică și se afundă concomitent. 6 sm Muncitor industrial care execută operațiile de fierbere în cadrul extragerii sau prelucrării unor materii prime. 7 sn (Teh) Aparat care servește la fierberea unor lichide.

FIERBĂTÓR, (1) fierbători, s. m., (2) fierbătoare, s. n. 1. S. m. Muncitor industrial care execută operațiile de fierbere în cadrul extragerii sau prelucrării unor materii prime. 2. S. n. (Tehn.) Aparat care servește la fierberea unor lichide; plonjor. – Fierbe + suf. -ător.

FIERBĂTÓR1, fierbători, s. m. Muncitor industrial care execută operațiile de fierbere în cadrul extragerii sau prelucrării materiilor prime. Fierbător de zahăr. Fierbător de celuloză.

fierbătór1 s. m. 1961 Muncitor care execută operații de fierbere în cadrul prelucrării unor materii prime v. evaporator (din fierbe + -[ă]tor; DEX)

fierbătór2 s. n. (gosp.) Mic aparat care, pus la priză, face să fiarbă lichidul dintr-un recipient ◊ „Cristi și-a preparat cafeaua cu fierbătorul. (din fierbe + -[ă]tor; DT; DEX)

FIERBĂTÓR2 ~i m. Muncitor specializat în operații de fierbere (în procesele industriale). /a fierbe + suf. ~ător


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fierbătór1 (persoană) (fier-) s. m., pl. fierbătóri

fierbătór (persoană) s. m. (sil. fier-), pl. fierbătóri

Intrare: fierbător (persoană)
fierbător1 (pl. -i) substantiv masculin admite vocativul
  • silabație: fier-bă-tor info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fierbător
  • fierbătorul
  • fierbătoru‑
plural
  • fierbători
  • fierbătorii
genitiv-dativ singular
  • fierbător
  • fierbătorului
plural
  • fierbători
  • fierbătorilor
vocativ singular
  • fierbătorule
plural
  • fierbătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fierbător (persoană)

  • 1. Muncitor industrial care execută operațiile de fierbere în cadrul extragerii sau prelucrării unor materii prime.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Fierbător de zahăr. Fierbător de celuloză.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Fierbe + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09