fierbător, ~oare [At: DOSOFTEI, V. S. II, 52/1 / V: (reg) herbătoare sf / Pl: (2-5) ~i sm, sf, (1, 6) ~oare a, sn / E: fierbe + -ător] 1 a (Iuz; d. un obiect) În care fierbe ceva. 2 sf (Înv; nob) Fierbere. 3 sf (Înv; nob) Lichid de fierbere. 4 sf (Reg) Fierbărie. 5 sf (Reg) Loc în râu unde apa se ridică și se afundă concomitent. 6 sm Muncitor industrial care execută operațiile de fierbere în cadrul extragerii sau prelucrării unor materii prime. 7 sn (Teh) Aparat care servește la fierberea unor lichide.