30 de definiții pentru fierăstrău ferăstrău ferestrău herăstrău

fierăstrău sn vz ferăstrău

FIERĂSTRẮU, fierăstraie, s. n. 1. Unealtă sau mașină-unealtă prevăzută cu o lamă, o bandă sau un disc de oțel (cu dinți ascuțiți), pusă în mișcare manual sau pe cale mecanică și folosită pentru tăiatul unor materiale (lemne, metale etc.). 2. Instrument muzical alcătuit dintr-o lamă de metal care se freacă cu un arcuș pentru a emite sunete. [Var.: (1) ferăstrắu, ferestrắu, herăstrắu s. n.] – Firiz + suf. -ău (prin apropiere de fier).

FIERĂSTRĂU s. n. V. ferăstrău

FIERĂSTRẮU s. n. v. ferăstrău.

fierăstrắu / ferăstrắu s. n., art. fierăstrắul / ferăstrắul; pl. fierăstráie / ferăstráie

fĭerăstrắŭ și herăstrắŭ n., pl. aĭe și ăĭe (ung. *fürésztö din fürész, fĭerăstrăŭ, și contaminat de fier). Vest. Un instrument compus dintr’o lamă dințată fixată în niște lemne și întrebuințat la tăĭat lemnele rozîndu-le. Joagăr, gater. Fabrică de tăĭat lemnele și de făcut scîndurĭ. – În Trans. și ferăstrăŭ, ferezăŭ și firisăŭ, în Mold. nord feresăŭ, feresăŭ (pop. he-) și serisăŭ, în Mold. sud feresteŭ, în Munt. est ferăstrăŭ și fĭerăstăŭ (pop. hĭe-). V. și firez.

ferăstrău sn [At: VARLAAM, C. 283/1 / V: -restreu, ~res~, fir~, fier~, fieres~, heres~, her~, ~resteu, ~restău, ~tău, fieresteu, hieresteu, hiristeu, herăstău, herestău, (reg) firisău, firiseu, feresău, fierăsău, hirisău, hereseu, (reg) forostău, forăstău / Pl: ~traie, (rar) ~treie / E: firiz + -ău (contaminat cu fereastră sau ferestrui)] 1 Unealtă (sau mașină-unealtă) prevăzută cu o lamă, o bandă sau un disc de oțel (cu dinți ascuțiți), folosită pentru tăiatul unor materiale (lemne, metal etc.). 2 (Îs) ~ de mână Ferăstrău (1) constând dintr-o lamă dințată triunghiulară, având la un capăt un mâner de lemn Si: (reg) firiz, chimilioară, corzar. 3 (Șîs) ~ mare Ferăstrău constând dintr-o lamă lungă, cu dinții mari, care are la cele două capete două mânere verticale și este manevrat de doi oameni Si: pânză, joagăr, (reg) babiță1 (7), beschie (1). 4 (Îs) ~ de munte Joagăr. 5 Șină dințată la extremitatea mașinii de tipărit, cu dinții căreia se îmbucă dinții cilindrului. 6 Instrument muzical constând dintr-o lamă de metal care, îndoită și frecată cu un arcuș, emite sunete. 7 (Bot) Mălăoaie (Helianthemum alpestre). 8 (Bot) Iarba-osuiui (Helianthemum nummularium). 9 (Îs) Pește ~ Pește selacian din mările calde, al cărui bot se termină cu un rostru lamelar dințat (Pristic pristic). 10 (Ast; pop) Constelația Casiopea. 11 (Reg) Semn făcut de ciobani pe urechile oilor.

ferestrău sn vz ferăstrău

FERĂSTRẮU s. n. v. fierăstrău.

FERESTRẮU[1] s. n. v. fierăstrău.

  1. În original, greșit: ferăstrắu LauraGellner

HERĂSTRẮU s. n. v. fierăstrău.

FERĂSTRẮU, ferăstraie, s. n. 1. Unealtă sau mașină-unealtă prevăzută cu o lamă, o bandă sau un disc de oțel (cu dinți ascuțiți), pusă în mișcare manual sau pe cale mecanică și folosită pentru tăiatul unor materiale (lemne, metale etc.). 2. Instrument muzical alcătuit dintr-o lamă de metal care se freacă cu un arcuș pentru a emite sunete. [Var.: (1) ferestrắu, fierăstrắu, herăstrắu s. n.] – Firiz + suf. -ău (contaminat cu fereastră sau ferestrui).

HERĂSTRĂU s. n. v. ferăstrău.

FERESTRĂU s. n. V. ferăstrău

FERĂSTRẮU, ferăstraie, s. n. Unealtă prevăzută cu o lamă, o bandă sau un disc de oțel, cu dinți ascuțiți, pusă în funcțiune cu mîna sau pe cale mecanică (v. gater) și folosită pentru a tăia lemne, uneori și metale sau alte corpuri tari. Sforăi parcă tai lemne cu ferăstrăul. CAMILAR, TEM. 11. Aici, pe firul Oltului, instalase un ferăstrău mînat de apele lui. BOGZA, C. O. 101. ◊ Ferăstrău circular = ferăstrău în forma unui disc dințat, care taie învîrtindu-se în jurul axei sale. – Variante: ferestrắu (PAS, L. II 156, RETEGANUL, P. II 54), fierăstrắu (DRAGOMIR, P. 21, SADOVEANU, B. 54), herăstrắu (CARAGIALE, O. I 292) s. n.

FERESTRẮU s. n. v. ferăstrău.

HERĂSTRẮU s. n. v. ferăstrău.

ferăstrắu v. fierăstrắu

ferăstrău s. n., art. ferăstrăul; pl. ferăstráie

FERĂSTRĂU s. (TEHN.) (reg.) chimilioară, corzar, firez.

FERĂSTRĂU s. v. iarba-osului, mălăoi.

ferăstrắu (-aíe), s. n.1. Unealtă prevăzută cu o lamă pentru tăiatul lemnelor. – 2. Joagăr. – 3. Plantă (Helianthemum vulgare). – 4. Nume vulgar al constelației Casiopeea. Mag. fürészni „a tăia cu ferăstrăul”, prin intermediul var. firisău, care presupune un prototip mag. *füresző (Pușcariu, Dacor., VII, 467; Pușcariu, Lr., 31; DAR; cf. Cihac, II, 498; Gáldi, Dict., 90); numele mag. al uneltei este füresz. Numeroase var.: feres(t)eu, feres(t)ău, heres(t)eu, herăs(tr)ău, fieres(t)eu, fierăs(tr)ău, ultimele prin încrucișare cu fier. Sensul 4 pare a reprezenta alt cuvînt mag. forasztὁ (Gáldi, Dict., 129). – Der. ferăst(r)ui (var. fierăst(r)ui), vb. (a tăia cu ferăstrăul). Din mag. füresz „ferăstrău” derivă și firesar, s. m. (insectă, Rynchites cupreus), și firiz, s. n. (Trans., ferăstrău de mînă).

FERĂSTRẮU ~áie n. 1) Unealtă prevăzută cu o lamă (cu dinți ascuțiți), acționată manual și folosită la tăiat (lemne). ◊ ~ cu ramă ferăstrău cu lama montată într-un cadru. ~ electric portativ mașină-unealtă având un lanț prevăzut cu dinți tăietori, acționată de un motor electric. ~ circular mașină-unealtă prevăzută cu un disc dințat, care, în timpul funcționării, execută o mișcare de rotație. 2) Instrument muzical constând dintr-o lamă dințată care produce sunete cu ajutorul unui arcuș. /<ung. fürésztö

ferestrău n. 1. unealtă cu o lamă dințată de oțel spre a tăia și prepara lemne; 2. pl. uzină pe marginea apelor la munte, unde ferestraie taie lemnele de brad ca bușteni; 3. pește având botul prelungit ca o sabie cu o mulțime de dinți (Pristis antiquorum); 4. plantă cu frunze ovale însoțite de stipuli lanceolați (Helianthemum). [Ung. FÜRÉSZTÖ].

ferăstrắŭ, ș. a. V. fĭerăstrăŭ.

herăstrắŭ, V. fĭerăstrăŭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

FERĂSTRĂU s. (TEHN.) (reg.) chimilioară, corzar, firez.

ferăstrău s. v. IARBA-OSULUI. MĂLĂOI.

ferăstrău (it. sega, engl. saw, fr. scie, germ. Säge). Instrumentul a fost introdus în muzica ușoară* și de jazz* în urmă cu câteva decenii. Este construit din o lamă de oțel foarte flexibilă. O extremitate a instr. se fixează între genunchi, iar cealaltă se ține cu o mână, dându-i-se diferite curburi pentru a obține înălțimea (2) dorită. Sunetul se produce în două moduri: prin lovirea lamei cu o baghetă (2) a cărei extremitate bombată este învelită cu piele sau prin frecarea muchiei nedințate a lamei cu un arcuș (de vcl. sau de c. bas). Excelează în redarea de glissandi*. O variantă perfecționată a f. este flexatonul, instr. utilizat și în partiturile* simf. (ex. Variațiunile pentru orch., op. 31 de Schönberg).


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

fierăstrău, fierăstraie s. n. (glum.) proteză, placă dentară.

Intrare: fierăstrău
fierăstrău substantiv neutru
substantiv neutru (N46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fierăstrău fierăstrăul
plural fierăstraie fierăstraiele
genitiv-dativ singular fierăstrău fierăstrăului
plural fierăstraie fierăstraielor
vocativ singular
plural
herăstrău substantiv neutru
substantiv neutru (N46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular herăstrău herăstrăul
plural herăstraie herăstraiele
genitiv-dativ singular herăstrău herăstrăului
plural herăstraie herăstraielor
vocativ singular
plural
ferestrău substantiv neutru
substantiv neutru (N46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ferestrău ferestrăul
plural ferestraie ferestraiele
genitiv-dativ singular ferestrău ferestrăului
plural ferestraie ferestraielor
vocativ singular
plural
ferăstrău substantiv neutru
substantiv neutru (N46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ferăstrău ferăstrăul
plural ferăstraie ferăstraiele
genitiv-dativ singular ferăstrău ferăstrăului
plural ferăstraie ferăstraielor
vocativ singular
plural

fierăstrău ferăstrău ferestrău herăstrău

  • 1. Unealtă sau mașină-unealtă prevăzută cu o lamă, o bandă sau un disc de oțel (cu dinți ascuțiți), pusă în mișcare manual sau pe cale mecanică și folosită pentru tăiatul unor materiale (lemne, metale etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: chimilioară corzar firiz 2 exemple
    exemple
    • Sforăi parcă tai lemne cu ferăstrăul. CAMILAR, TEM. 11.
      surse: DLRLC
    • Aici, pe firul Oltului, instalase un ferăstrău mînat de apele lui. BOGZA, C. O. 101.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Fierăstrău circular = fierăstrău în forma unui disc dințat, care taie învârtindu-se în jurul axei sale.
      surse: DLRLC
    • 1.2. Fierăstrău cu ramă = fierăstrău cu lama montată într-un cadru.
      surse: NODEX
    • 1.3. Fierăstrău electric portativ = mașină-unealtă având un lanț prevăzut cu dinți tăietori, acționată de un motor electric.
      surse: NODEX
  • 2. Instrument muzical alcătuit dintr-o lamă de metal care se freacă cu un arcuș pentru a emite sunete.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Firiz + sufix -ău (prin apropiere de fier).
    surse: DEX '09