14 definiții pentru firiz (pl. -e) firez (2)

firiz sn [At: ANON. CAR. / V: ~rez, (reg) hi~ / Pl: ~e, ~uri / E: mg füresz] (Reg) 1 Ferăstrău de mână Si: chimilioară, corzar. 2 (Îf firez) Ferăstrău mic, cu pânză foarte subțire, cu care se taie scândurile subțiri, pentru a confecționa cutii, rame etc.

FIRÍZ, firize, s. n. (Reg.) Fierăstrău de mână. [Pl. și: firizuri.Var.: firéz s. n.] – Din magh. fürész.

FIRÍZ, firize, s. n. (Reg.) Ferăstrău de mână. [Pl. și: firizuri.Var.: firéz s. n.] – Din magh. fürész.

firíz (reg.) s. n., pl. firíze

firíz, firizár, V. firez, -ar.

FIRÉZ s. n. v. firiz.

FIRÉZ, fireze, s. n. (Regional) Ferăstrău de mînă. Încovoiați în fireze, stînjenarii culcau pădurile. VINTILĂ, O. 26.

FIRÉZ s. v. ferăstrău.

firéz (Trans. Ban.) și firíz (Olt. Munt. Buc.) n., pl. e și urĭ (ung. füresz). Fĭerăstrăŭ (mare saŭ mic: cordar, beschie, joagăr).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

firíz, firezuri, s.n. (firez). – (reg.) Ferăstrău de mână: „Eu îmi iau și firezu, / Și barda și sfredelu” (Papahagi, 1925: 339). – Din magh. fűrész „ferăstrău” (< germ. Führsäge) (Scriban, DEX, MDA).

firéz, -uri, s.n. (firiz). – Ferăstrău de mână. – Din magh. fűrész „ferăstrău” (< germ. Führsäge).

Intrare: firiz (pl. -e)
firiz (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • firiz
  • firizul
  • firizu‑
plural
  • firize
  • firizele
genitiv-dativ singular
  • firiz
  • firizului
plural
  • firize
  • firizelor
vocativ singular
plural
firez (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • firez
  • firezul
  • firezu‑
plural
  • firezuri
  • firezurile
genitiv-dativ singular
  • firez
  • firezului
plural
  • firezuri
  • firezurilor
vocativ singular
plural
firez (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • firez
  • firezul
  • firezu‑
plural
  • fireze
  • firezele
genitiv-dativ singular
  • firez
  • firezului
plural
  • fireze
  • firezelor
vocativ singular
plural
firiz (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • firiz
  • firizul
  • firizu‑
plural
  • firizuri
  • firizurile
genitiv-dativ singular
  • firiz
  • firizului
plural
  • firizuri
  • firizurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)