14 definiții pentru firiz (pl. -e) firez (2)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

firiz sn [At: ANON. CAR. / V: ~rez, (reg) hi~ / Pl: ~e, ~uri / E: mg füresz] (Reg) 1 Ferăstrău de mână Si: chimilioară, corzar. 2 (Îf firez) Ferăstrău mic, cu pânză foarte subțire, cu care se taie scândurile subțiri, pentru a confecționa cutii, rame etc.

FIRÍZ, firize, s. n. (Reg.) Fierăstrău de mână. [Pl. și: firizuri.Var.: firéz s. n.] – Din magh. fürész.

FIRÍZ, firize, s. n. (Reg.) Ferăstrău de mână. [Pl. și: firizuri.Var.: firéz s. n.] – Din magh. fürész.

firíz, firizár, V. firez, -ar.

FIRÉZ s. n. v. firiz.

FIRÉZ, fireze, s. n. (Regional) Ferăstrău de mînă. Încovoiați în fireze, stînjenarii culcau pădurile. VINTILĂ, O. 26.

firéz (Trans. Ban.) și firíz (Olt. Munt. Buc.) n., pl. e și urĭ (ung. füresz). Fĭerăstrăŭ (mare saŭ mic: cordar, beschie, joagăr).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

firíz (reg.) s. n., pl. firíze


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FIRÉZ s. v. ferăstrău.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

firíz, firezuri, s.n. (firez). – (reg.) Ferăstrău de mână: „Eu îmi iau și firezu, / Și barda și sfredelu” (Papahagi, 1925: 339). – Din magh. fűrész „ferăstrău” (< germ. Führsäge) (Scriban, DEX, MDA).

firéz, -uri, s.n. (firiz). – Ferăstrău de mână. – Din magh. fűrész „ferăstrău” (< germ. Führsäge).

Intrare: firiz (pl. -e)
firiz (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • firiz
  • firizul
  • firizu‑
plural
  • firize
  • firizele
genitiv-dativ singular
  • firiz
  • firizului
plural
  • firize
  • firizelor
vocativ singular
plural
firez (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • firez
  • firezul
  • firezu‑
plural
  • firezuri
  • firezurile
genitiv-dativ singular
  • firez
  • firezului
plural
  • firezuri
  • firezurilor
vocativ singular
plural
firez (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • firez
  • firezul
  • firezu‑
plural
  • fireze
  • firezele
genitiv-dativ singular
  • firez
  • firezului
plural
  • fireze
  • firezelor
vocativ singular
plural
firiz (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • firiz
  • firizul
  • firizu‑
plural
  • firizuri
  • firizurile
genitiv-dativ singular
  • firiz
  • firizului
plural
  • firizuri
  • firizurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)