14 definiții pentru felinar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FELINÁR, felinare, s. n. Dispozitiv pentru luminat, portativ sau fix, alimentat cu petrol și prevăzut cu un glob de sticlă ce adăpostește flacăra produsă de un fitil aprins; fanar. – Cf. tc. fener.

FELINÁR, felinare, s. n. Dispozitiv pentru luminat, portativ sau fix, alimentat cu petrol și prevăzut cu un glob de sticlă ce adăpostește flacăra produsă de un fitil aprins; fanar. – Cf. tc. fener.

felinar sn [At: GOLESCU, Î. 29 / V: ~len~, făl~, (înv) fălinariu / Pl: ~e / E: ns cf tc fener] 1 Dispozitiv pentru luminat, portabil sau fix, la care sursa de lumină este protejată printr-o apărătoare de sticlă. 2 (Bot; îc) ~ul-furnicii Floare de păpădie în stadiul de fructificație (Taraxacum officinale). 3 Pată albă, mare, pe fruntea cabalinelor și a taurinelor, care se întinde pe părțile laterale ale feței.

FELINÁR, felinare, s. n. Dispozitiv pentru luminat, portativ sau fix, format dintr-un schelet metalic, cu rezervor pentru petrol, pe care este montat un glob de sticlă pentru a adăposti fitilul aprins sau dintr-o cutie cu pereți de sticlă care adăpostește o sursă de lumină, de obicei o flacără. V. lanternă, lampă. Podarul caută să-și lumineze calea cu felinarul, ale cărui raze roșietice străbat cu greu prin întunericul nopții. BOGZA, C. O. 287. Un felinar, în mijlocul curții, împrăștia fire lungi de aur. SADOVEANU, O. VI 219. Spre sară, cînd toate ulițile orașului sînt luminate prin felinare mari... vede omul tot orașul și toată marea parcă este aprinsă. GOLESCU, Î. 111.

FELINÁR ~e n. 1) Lampă de gaz portativă, prevăzută cu un glob de sticlă, pentru a proteja fitilul aprins, folosită în afara încăperilor; lanternă. 2) Sursă de lumină instalată pe un suport fix, destinată iluminării. /<turc. fener + suf. ~ar

felinar n. cutie de sticlă în care se pune o lumină la adăpostul vântului. [Turc. FENAR (cu epenteza unui l); v. fanar].

fanár n., pl. e (ngr. fanári, vgr. phanárion, dim. d. phanós, care vine d. phaíno, apar, mă arăt; turc. fenar, pop. fener, rus. fonárĭ, rut. fonar, alb. bg. fener. V. fanal, fenomen, fantazie). Mold. sud. Lanternă, cutie de sticlă în care arde o lampă orĭ o lumînare adăpostită de vînt. – Rar și fenér (d. turc.). În nord fînar, pop. fînarĭ (d. rut.). În Munt. ș. a. felinár. – Vechĭ, rar fan, pl. urĭ (ngr. fanos)-


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

felinár s. n., pl. felináre

felinár s. n., pl. felináre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FELINÁR s. 1. lampă, (Transilv.) lămpaș, (înv.) fanar, fânar. (Un ~ aprins.) *2. (BOT.) felinarul furnicii = (reg.) lămpaș. (Inflorescența păpădiei se numește popular ~.)

FELINAR s. 1. lampă, (Transilv.) lămpaș, (înv.) fanar, fînar. (Un ~ aprins.) 2.* (BOT.) felinarul furnicii = (reg.) lămpaș. (Inflorescența păpădiei se numește popular ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

felinár (felináre), 1. Lanternă. – 2. Dispozitiv pentru iluminat prevăzut cu un glob de sticlă, folosit în iluminatul public, fanar. – 3. (Arg.) Ochi. Origine obscură. Pare a fi rezultatut al lui fanar, sau tc. fenar, prin intermediul unui der. cu suf. de agent *fenerar, disimilat posterior (Candrea; DAR).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

felinar, felinare s. n. ochi

Intrare: felinar
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • felinar
  • felinarul
  • felinaru‑
plural
  • felinare
  • felinarele
genitiv-dativ singular
  • felinar
  • felinarului
plural
  • felinare
  • felinarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

felinar

  • 1. Dispozitiv pentru luminat, portativ sau fix, alimentat cu petrol și prevăzut cu un glob de sticlă ce adăpostește flacăra produsă de un fitil aprins.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fanar 3 exemple
    exemple
    • Podarul caută să-și lumineze calea cu felinarul, ale cărui raze roșietice străbat cu greu prin întunericul nopții. BOGZA, C. O. 287.
      surse: DLRLC
    • Un felinar, în mijlocul curții, împrăștia fire lungi de aur. SADOVEANU, O. VI 219.
      surse: DLRLC
    • Spre sară, cînd toate ulițile orașului sînt luminate prin felinare mari... vede omul tot orașul și toată marea parcă este aprinsă. GOLESCU, Î. 111.
      surse: DLRLC

etimologie: