felinar sn [At: GOLESCU, Î. 29 / V: ~len~, făl~, (înv) fălinariu / Pl: ~e / E: ns cf tc fener] 1 Dispozitiv pentru luminat, portabil sau fix, la care sursa de lumină este protejată printr-o apărătoare de sticlă. 2 (Bot; îc) ~ul-furnicii Floare de păpădie în stadiul de fructificație (Taraxacum officinale). 3 Pată albă, mare, pe fruntea cabalinelor și a taurinelor, care se întinde pe părțile laterale ale feței.

FELINAR (pl. -are) sn. Un fel de cutie transparentă (cu pereții de obiceiu de sticlă) în care se aprinde o lumînare sau o lampă, care astfel sînt apărate de vînt (🖼 2064, 2065): o lumînare de seu care ardea într’un ~ atîrnat în tavan I. -GH. [tc. fenar].

FELINAR, felinare, s. n. Dispozitiv pentru luminat, portativ sau fix, format dintr-un schelet metalic, cu rezervor pentru petrol, pe care este montat un glob de sticlă pentru a adăposti fitilul aprins sau dintr-o cutie cu pereți de sticlă care adăpostește o sursă de lumină, de obicei o flacără. V. lanternă, lampă. Podarul caută să-și lumineze calea cu felinarul, ale cărui raze roșietice străbat cu greu prin întunericul nopții. BOGZA, C. O. 287. Un felinar, în mijlocul curții, împrăștia fire lungi de aur. SADOVEANU, O. VI 219. Spre sară, cînd toate ulițile orașului sînt luminate prin felinare mari... vede omul tot orașul și toată marea parcă este aprinsă. GOLESCU, Î. 111.

FELINAR ~e n. 1) Lampă de gaz portativă, prevăzută cu un glob de sticlă, pentru a proteja fitilul aprins, folosită în afara încăperilor; lanternă. 2) Sursă de lumină instalată pe un suport fix, destinată iluminării. /<turc. fener + suf. ~ar

felinar n. cutie de sticlă în care se pune o lumină la adăpostul vântului. [Turc. FENAR (cu epenteza unui l); v. fanar].

felinár, V. fanar.

fălinar sn vz felinar

fălinariu sn vz felinar

felenar sn vz felinar

filiner sn vz felinar

fanár n., pl. e (ngr. fanári, vgr. phanárion, dim. d. phanós, care vine d. phaíno, apar, mă arăt; turc. fenar, pop. fener, rus. fonárĭ, rut. fonar, alb. bg. fener. V. fanal, fenomen, fantazie). Mold. sud. Lanternă, cutie de sticlă în care arde o lampă orĭ o lumînare adăpostită de vînt. – Rar și fenér (d. turc.). În nord fînar, pop. fînarĭ (d. rut.). În Munt. ș. a. felinár. – Vechĭ, rar fan, pl. urĭ (ngr. fanos)-

felinar s. n., pl. felinare

felinar s. n., pl. felinare

felinar s. n., pl. felinare

felinar.

felinar (felinare), 1. Lanternă. – 2. Dispozitiv pentru iluminat prevăzut cu un glob de sticlă, folosit în iluminatul public, fanar. – 3. (Arg.) Ochi. Origine obscură. Pare a fi rezultatut al lui fanar, sau tc. fenar, prin intermediul unui der. cu suf. de agent *fenerar, disimilat posterior (Candrea; DAR).

felinar, felinare s. n. ochi

FELINAR s. 1. lampă, (Transilv.) lămpaș, (înv.) fanar, fânar. (Un ~ aprins.) *2. (BOT.) felinarul furnicii = (reg.) lămpaș. (Inflorescența păpădiei se numește popular ~.)

FELINAR s. 1. lampă, (Transilv.) lămpaș, (înv.) fanar, fînar. (Un ~ aprins.) 2.* (BOT.) felinarul furnicii = (reg.) lămpaș. (Inflorescența păpădiei se numește popular ~.)